Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta carte

Suge-o, Ramona!

Nu credeam că voi ajunge să citesc cartea asta vreodată, dar așa cum se întâmplă mereu și știți zicala "Nebănuite sunt căile Domnului." Acum 2-3 ani am ajuns blocată temporar  în București unde urma să fac o escală cu trenul, însă din pricina punctualității CFR-ului am ajuns sa pierd trenul și nevoită să aștept vreo două ore în gară pe următorul. Colindând netul am ajuns să citesc la un moment dat Suge-o, Ramona! Cum era în trend pe atunci, (dar e și acum) curioazitatea în echipă cu plictiseala a învins rațiunea și am citit și eu câteva capitole. Nu mi-au plăcut! Nu pot să spun că și cartea mi-a plăcut, acum că am terminat-o, dar mă rog era duminică și eu nu aveam ce face, și simțeam nevoia să citesc ceva lejer.
Ok, am câteva probleme cu cartea asta:
În primul rând autorul m-a preîntâmpinat încă de la început că nu are pretenția de a se numi un scriitor, dar dacă totuși a scris o cartea, a publicat-o și scoate bani de pe ea poate ar trebuii să revizioneze titlul. Și da, pri…

Inferno

Am pus de mult timp ochii pe cartea asta, însă abia acum am reuşit să o citesc. Cred că am citit, toate cărțile lui Dan Brown sau toate cărțile sale publicate în română, cel puțin.
Pot spune cu siguranţă că Inferno e cea mai bună din toate, mai bună chiar ca Codul lui Da Vinci. Nu sunt fana lui Brown, dar poate faptul  că îi citesc toate cărțile, spune alt ceva.

Am citit Codul lui Da Vinci, Îngeri și Demoni, Simbolul Pierdut și Fortăreața digitală (astea parcă sunt) De mult timp, încă de când eram în gimnaziu și chiar dacă pe atunci încă nu aveam un simț critic la fel de ascuțit, am observat o parte repetitivă în stilul lui Dan Brown. Chiar dacă plasează informații din simbolistică și istorie, crează același plot cu exact aceleași personaje. Cu excepția cărții Fortăreața digitală, care nu Robert Langdon nu este personaj. În restul plotul se repetă până la extreme. Profesorul este trezit în toiul nopții și chemat să ancheteze crima unui doctor( în științe sau istorie) moartea căruia a…

Bufonul de Aur

Deci eram prin mall, aici în Petroșani, și cum eu nu trec pe acolo fara sa vizitez libraria și acolo am vazut-o! Pot să jur că o voce îmi șoptea să o cumpăr! Și poate nu faptul că aud voci căre îmi spun să cumpar cărți și eu mă supun dorinței lor ci faptul că am dat fără să clipesc aproape 70 de roni. Privind înapoi: n-am regerete!
Citesc trilogia Fasser și Omul Arămiu de vreo doi ani, cred că e una din puținele serii care încă mă captivează cu fiecare volum. Cel puțin a trecut un an de când am citit Misiunea Bufonului.

Am luat cartea fără să mă gândesc că mi-ar fi foarte greu să-mi amintesc plot-ul unei serii atât de voluminoase, dar cunoscând stilul lui Hobb, nu mi-am făcut griji. Tonul e fluid și monoton, dar nici decum plicitisitor. Mi-a lipsit foarte mult Ochi Întunecați, era personajul meu preferat și mi se upleau ochii de lacrimi ori de câte ori îi citeam numele, sper ca Fitz să nu se lege de nici un animal pe viitor, asta mi-ar frânge inima. Cartea e foarte voluminoasă se înt…

summer and books

Și s-a dus vara! Am puține regrete în viața mea scurtă de 21 de primăveri. Dar cel mai mare regret este faptul că nu m-am născut undeva mai aproape de ecuator. Ador vara, soarele și marea... probabil de asta stau în cel mai ploios oraș din România. Chiar dacă nu am postat recenzii în ultimile luni, totuși am găsit timp să citesc ceva. Deci să fac și eu scurte recenzii asupra cărților citite.

Coliba unchiului Tom de Harriet Beecher-Stowe 
Cu ceva timp în urmă mama îmi vorbea de cartea dată, mi-a fost rușine să-i spun că nu o citisem. Mi-a plăcut foarte mult subiectul cărții chiar dacă nu mai e actual (oarecum). Din păcate rasismul e încă prezent și societatea noastră încă mai are nevoie de astfel de opere. Nu prea am ce sa spun despre subiectul și stilul cărții, e formulat bine și concis. Chiar dacă am găsit câteva lacune pe aici pe colo. Cum spun mereu, personajele sunt cele care construiesc povestea, iar aici avem cel mai bun exemplu. Lupta pentru libertate și însăși dragostea pentru f…

Outlander - Calatoarea

Sunt mândră de mine am dat cartea asta de aproape 900 de pagini în relativ trei zile. Încet, încet intru în forțe și asta-mi dă putere. La moment sunt extra obosită după o grea și lungă sesiune, plus blocajul meu temporal în Petroșani. Am eu ceva sentimente pentru orașul ăsta dar deja mă sufocă și vreau să o șterg de aici. Dar revin la recenzie, că pentru ce altceva aș fi deschis acest articol.
Am tot auzit de Outlander de mult timp, dar cum lista mea de must-read e lungă nu am mai apucat să o citesc până acum. Surprinzător pentru mine cartea e mult mai bună decât mă așteptam, credeam că o să dau peste o altă poveste clișeică YA, sau ceva de genul. Însă nu a fost să fie, chiar dacă titlul și descrierea sumară de pe spatele cărții îmi insufla un oarecare scepticism, i-au dat o șansă. Mi-a plăcut foarte mult anii în care are loc acțiunea, 1945 și 1743, ceva nou pentru mine. Ideea călătoriei în timp e foarte greu de afișat în orice poveste, și anume consecințele acestei călătorii. Chiar…

Me before you

Am supravețuit încă unei sesiuni, nervii mei sunt și acum întinși și nu pot să-mi revin, nici nu pot să-mi imaginez cum v-a fi în anul 4. Eh, ca să mai trec peste micile mele probleme, mă mai relaxez cu o carte două. Chiar a trecut ceva de când nu am mai citit ceva ce nu e curs legat de UPET sau pe lângă. 
Am auzit recent despre filmul Me before you, cineva pe internet a comentat că și bărbații au plâns când l-au văzut. Cum sunt eu mai insensibilă de felul meu, am devenit curioasă. Nu prea o am eu cu filmele romatice, le găsesc clișeice, stupide, prost jucate și prost scrise. E foarte, foarte greu să scrii o poveste de dragoste cât de cât originală și bine plasată. Jojo Moyes a reușit, cum am pus mâna pe cartea asta mi-a fost greu să mă despart de ea, pe lângă acțiunea și discernământul, personajele au fost perfecte, mi-a plăcut faptul că din când în când se trecea subtil de la Louisa la alt personaj am putut astfel înțelege și motivele de care sunt dominate și celelante persoane din v…

Shogun

Nici nu-mi vine sa cred ca am terminat cu Shogun! Cum mi-a venit ideea strălucită să încep școala auto,  iar acum nu mai am încotro și învaț, ce sa faci?  Trebuie cineva să conducă colectia mea de automobile. Dar oricum cu chiu cu vai,  am terminat și cartea asta.    Și pot spune ca nu e nici pe departe o carte ușurică.  De la prima pagină pana la ultima e captivantă și complexă în același timp.  Se întâmplă o grămadă de lucruri cu o mulțime de personaje,  cărora cu greu le pronunți numele,  mai cu seamă să-i înțelegi.  Clavell a făcut o treabă minunata.  De mult nu am mai citit ceva atât de complicat și bine scris în același timp.  Povestea se bazează atât pe întâmplări istorice reale cat și personaje. Mereu am avut o fascinație pentru Japonia și tot ce e japonez.  Și citind acum câțiva ani Memoriile unei gheișe am înțeles mai bine cultură și poporul japonez, care este cu mult superioară celei europene. Iar cartea de față o confirma.  În mare parte se urmărește povestea lui Blacktho…

addicted to gym

Acum doi ani eram departe de a mă asocia cu aceste două cuvinte. Astăzi abia mă mai recunosc, prietenii mei de acasă cu siguranță n-ar putea. Eu, care căutam cele mai banale și originale motive să scap de mişcare, reuşind mai bine de cinci ani să stau pe o bancă în timpul orelor de sport, acum plătesc benevol să fac fitness. Paradox urăsc cu aceeaşi ardoare sportul, iar de sală nici nu mai vorbim... Totuși mă duc regulat de 4-6 ori pe săptămână și mereu îmi testez limitele.
Totul a început prin decembrie 2014, când din plictiseală și curiozitate m-am apucat de sală, după o febră musculară lungă, doar limita abonamentului m-a motivat. Și uite așa, sărind o lună, două, am început să fac sport. Poate că râde lumea de mine când îmi demonstrez mușchi, dar acestă definire ușoară mă face să merg mai departe. Nu se vede, dar eu abia mă abțin să nu plâng când trag de fiare, e un sentiment oribil, care însă este eclipsat de abdomenul meu plat cu care mă trezesc în fiecare dimineață. Și cred că…

Laleaua neagra

După ce am citit Contele de Monte Cristo, m-am îndrăgostit de Dumas, și acum că tot am găsit o carte de a lui pe acasă, am și adus-o cu mine la o plimbare spre Petroșani, ei bine nu a ajuns aici până nu am terminat-o undeva prin București. Mda... un lucru bun din călătoriile astea, măcar citesc.
Mi-a plăcut foarte mult, am regăsit stilul caracteristic al autorului. Iar personajele deși lipsite de complexitate și colorate strict alb-negru, au fost suportabile până la urmă. Din nou nu aveam idee ce reprezintă cartea și m-am pornit orbește să o citesc. Cum pentru mine esența personajelor într-o carte e totul, de data asta nu am reușit să găsesc nici unul care să-mi capete afecțiunea, i-am lăsat pe toți în friendzone cu simpatia mea rece. Dragostea dintre Roza și  Cornelius mi s-a părut forțată. Inteligența aparentă a Rozei a cam dispărut de la început la final, iar tatăl ei Gryphus, când părea simpatic și de treabă când măgar, când tiran, așa că cred el îi revine titlul de cel mai comple…

Alchimistul

Și o nouă recenzie! Cum n-am astâmpăr, și iar colind drumurile, trebuie să-mi petrec și eu timpul de la o stație la alta. Deci efectiv urăsc cititul în tren, dar cum n-am de ales, decât să mă holbez ore în șir la o floare de pe bancheta din față mai bine mă uit la o carte, logic. Îmi ador e-reader-ul, fiindcă, chiar dacă mă mai trădează din când în când,  murindu-i bateria, oricum adăpostește o sumedenie de cărți pe care eu încă trebuie să le citesc.
De data asta am dat de Alchimistul. Am tot auzit vorbindu-se despre cartea asta încă de când eram mică, însă nu m-a preocupat tare mult. Așa că fără să am idee despre ce merge vorba m-am apucat să o citesc, pe drum, unde n-am scăpare.
E destul de mică cartea și are o filozofie drăguță asupra vieții, personajele un pic romatizate, dar e ok. Însuși plot-ul e destul de intresant. Dar oricum acolo undeva a lipsit cireașa de pe tort. Da, o fi glazura delicioasă, decorul perfect, dar oricum ceva lipsește. E de fapt o carte bunicică, ca motivar…

Chimie perfecta

Ok, am o scuză. Plauzibilă... Da știu că sunt o persoană slabă și n-ar trebuii să mai citesc prostii YA. Dar cum ele îmi colindă încă e-book-ul mă văd nevoită să apas din când în când butonul read. Deci mă întorceam de la Brașov și în tren mereu am poftă de citit. Cum terminasem Roșu și Negru și tot zăboveam asupra unor titluri la fel de impunătoare, am decis totuși să mă limitez la ceva lejer, ca înainte de weekend. Și am ales cartea dată. E de ani buni în posesia mea, și îmi aduc aminte de cât de lăudată era. Dar bineînțeles că e încă o carte despre dragoste imposibilă, adolescenți chinuiți de soartă dar foarte speciali. Într-un cuvânt amalgam de toate clișeele întâlnite cu precizie militară în toate cărțile YA.
Urăsc persoana I, din pricina unor astfel de rezumări, poate cartea e tradusă prost, sau poate că e așa și în original dar persoan I, aici te irită. Nu e ca în cărțile lui Hobb, unde să citești din perspectiva personajului principal e un delicu. Cartea e slabă... personajel…

Rosu si negru

Bucurie mare, am început să învăț în sfârșit lucruri care au legătură cu topografia. Dar chiar și așa nu pot să-mi iert că citesc puțin. O să fiu un topograf al naibii de citit, zdrobim toate clișeele. Roșu și Negru e o carte uriașă filozofică și greoaie. Mi-a luat aproape două săptămâni să o termin, deoarece primul volum e foarte plictisitor, dar cum am dat de al doilea a și început veselia. Cartea se învârte în jurul lui Julien un tânăr de proevidență modestă dar foarte ambițios și cu pată pe Napoleon. Julien e foarte bine construit ca personaj, e plin de defecte și asta găsesc eu e fascinant... oarecum. Deși de multe ori mi-a plăcut de Julien, ca atare pentru voința lui puternică de a-și depăși condiția. Chiar având parte de o concurență neloianlă, îl găsesc exagerat de filistin și egoist. Relația lui cu doamna Renal mi se pare abuzivă. Pe când mi-a plăcut să citesc despre zbucimul pe care l-a simțit cu domnișoara La Mole. De fapt Mathilda e preferata mea până într-un moment. Mi-…

Cavalerul celor sapte regate

Cum duminică a fost ziua mea, pe lângă o mulțime de felicitări, șampanie și puțină veselie. Am primit și cadouri, e plăcut să vezi câți oameni țin la tine. Iar unul din cel mai bune e cu siguranață cartea dată.
Am lungit-o cu ea, fiindcă nu doream să termin, e chiar foarte ușurică, mai ales pentru cineva obișnuit cu stilul încâlcit dar delicios a lui Martin. Cum am să am de așteptat ceva până pun mâna pe o carte nouă din seria dată. Am încercat să savurez fiecare moment cu ea... ah!
Acum despre carte... E compusă din trei nuvele: Cavalerul Rătăcitor, Sabia Jurată și Cavalerul Misterios.  Și urmărește aventurile prințului Aegon și a cavalerului Duncan. Prima nuvelă am citit-o sub formă de nuvelă grafică acum aproximativ un an.
Mi-a amintit foarte mult de seria Cântec de gheață și foc, cum era și de așteptat acțiunea din carte având loc cu 100 de ani înainte de evenimentele din seria sus menționată. Chiar dacă am citit întreaga serie plus și ghidul Lumea de gheață și foc, m-am pomenit …

Doamna Bovary

Cum m-am hotărât, de ceva timp să citesc cât mai multe opere clasice posibile, am dat peste Doamna Bovary. Ceea ce mi-a oferit să o șterg chiar acum de pe lista cu 100 de cărți, pe care trebuie să le citesc,  mai  nimic am în jur de 80 rămase.
După o lungă pauză în care mi-am pierdut vremea cu orice, și totul are o scuză... sesiunea. Mă omoară, de fiecare dată, mental. Așa că chiar avem nevoie de o lectură bună și cum Doamna Bovary era de mult pe lista mea am și început.
Se citește destul de ușor, chiar dacă ai impresia că autorul te ține la distanță de poveste înușuși. Îmi place să fac parte din carte nu să o urmăresc ca un simplu spectator. Dar trecât peste asta, persoanjele și povestea în sine sunt foarte realiste. Am avut momente când o placeam pe Emma și momente când îmi venea să intru în carte și să-i dau două palme bune să-și revină.
Doamna Bovary e o poveste clasică, și nu de dragoste, asta-i partea bună. E o dramă! Drama unei tinere femei din secolul 18, care căuta dragoste …

Valley of the Dolls

Love shouldn't make a beggar of one. I wouldn't want love if I had to beg for it, to barter or qualify it. And I should despise it if anyone ever begged for my love. Love is somethig that must be given - it can't be bought with words or pity, or even reason
Absence makes the heart grow colder: and absence,  I have learned, is the common cure for love.  Insecurities are exposed and left untreated.  They fester.  Suspicions become reality.  Everything becomes so uncertain and the brain tries to fill in the blanks, often leading you to misguided and foolish ends. To miss someone who is right in front of you is a particular kind of torture 

Lumea de gheata si foc - favorite

Nu cred ca are sens să mai spun cât de tare iubesc cartea dată. Am curtat-o un anu de zile și în sfârșit e a mea! Un regret am acum, ca din ambiție prostească de a-mi proteja comorile am lăsat-o acolo cu inima frântă bineînțeles. Cum am promis am postat câteva ilustrații preferate din carte, chiar ca să-mi potolesc dorul care m-a si cuprins deja,

Lumea de gheata si foc

Nu știu dacă mi-am dorit mai mult o carte ca Lumea de gheață și foc. Țin minte acum un an când a fost publicată în engleză și toată lumea pe facebook se lăuda că o are, aveam insomnii și visam cum îmi strâng cartea în mână. Cum sunt o studentă, plănuiam să-mi cumpăr cartea undeva on the black friday. Dar nu am avut răbdare așa că am scos fără regrete în jur de 70 de roni, când am prins o reducere online.
Acum am terminat cu cartea, și mai departe ce să fac cu viața mea?  Lumea de gheață și foc e imensă, are în jur de 300 de pagini A4, printre care 170 de ilustrații hărți color și elemente originale. E asa de frumoasă încât trebie să fii lipsit de inimă, fantezie și creier să nu o iubești. Mă rog, dragostea mea față de cartea dată durează mai bine de un an și abia ai a fost în sfârșit consumată.
Pentru un fan al seriei Cântec de gheață și foc, cartea asta valorează cât greutatea ei în aur(și e o carte foarte grea). E un fel de ghid al seriei, ce povestește detaliat istoria celor șapte…

Dune: Mantuitorul Dunei

Chiar dacă am revenit la monotomia impasibilă, totuși nu-mi permit să nu citesc. Deci, cum fiind prin trecere la Deva la un târg de carte, cum să mă abțin și să nu-mi i-au una? Și pe dracu... 17 lei, pe o carte, prefer să țin post negru o zi, de cât să mă simt vinovată că n-am luat-o.
Am terminat Mântuitorul Dunei, acum câteva minute, după ce ceasuri întregi azi nu am putut să las cartea din mână. Aseară somnul avea o strategie și infanterie puternică, așa că voința mea sprijitită slab de cafea a cedat ușor, și am adormit. De aceea m-am ambiționat să termin cartea azi, chiar dacă am fost puțin ocupată cu vizitele mele prin campus, pauzele de yoga și răsfoirea relativă a cursurilor.
Deci ce pot spune despre Mântuitorul Dunei.... Hmm... sincer mi-a plăcut mai mult primul volum, dar și ăsta nu a fost rău. Am fost mereu fana complexității personajelor, dar ca și în primul volum personajele din Dune, au rămas un mister pentru mine. Le-am analizat până la cele mai mici detalii, dar oricum …

Dune

Deci, am terminat și eu Dune, de aproape două săptămâni m-am luat la trântă cu ea și nu o puteam termina, dar uite că azi dimineață înainte să deschid bine ochii am deschis cartea.
Am sentimente contradictorii legată de ea. E complexa cu multe subtraturi și o mulțime de termeni greu de înțeles. E nevoie de o maturitate în lectură ca să o înțelegi până la sfârșit. Însă pe lângă toate subtextele și mesajele ascunse, plot-ul este bine definit, ascuțit ca tăișul unei săbii.
Ador cărțile complexe cu îmbinării dintre medieval și și un posibil viiitor, în organizare socială. Și Dune, pe lângă faptul că e una dintre cele mai bune cărți sci-fi, din toate timpurile, are și izul specific, care acapără cititorul. Într-un viitor îndepărata când oamenii au cucerit Universul populând numeroase planete, renunțând la inteligența artficială, antrenând însă oameni cu capacități logice extraordinare pentru a înlocuii calculatoarele. Universul este guvenrat sub monarhie, ce este susținută sau zdruncinat…