Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta carti YA

Sabia de sticla

Acum aproximativ doi ani am descoperit Red Queen, atunci nu i-am dat o recenzie tocmai pozitivă, cartea era slăbuță, cu personaje lipsite de culoare, plot ridicol și prea multă special teen dramă. Având acum 22 de ani, un job stabil, și aproape o facultate în spate, mă cam irită acest gen.


Unicul lucru care mi-a plăcut la Red Queen fusese coperta și gata, deci nu credeam că voi ajunge să citesc sequel-ul. Însă nu stiu cum am ajuns să pun mâna pe Sabia de Sticlă. Vai nu mă așteptam la asta! Cartea e chiar bună! Se vede că autoarea a depus ceva mai mult efort de data asta, descrierea e mai amplă, personajele mai prind ceva trăsături și plot-ul parca are sens. Desi nu sunt fana cărților dispotice, in care adolescenții speciali lupta cu o formă de guvernământ. Totuși trebuie să-i dau credit autoarei că nu s-a sfiit să-și păteze mâniile. Se întâmplă o groază de lucruri îngrozitoare nu doar în poveste și cu personajele. Nu există o graniță clară dinre bine și rău iar cei ce se vreau cavale…

Dreams of Gods and Monsters

Well, am terminat și ultima carte din trilogia Daughter of Smoke and Bone. Nici nu pot să cred până la urmă că am făcut-o! Dreams of Gods and Monsters e plină de acțiune și răsturanari de situații. Sunt introduse noi personaje, la început nu poți sa-ți dai seama ce naiba caută aici, ca mai apoi totul să se așeze la locul lor, Ador stilul fluid a lui Laini Taylor, felul cum te aruncă în intrigă și apoi te ghidează ușor, ușor către rezolvarea ei. E o tactică excelentă de a ține cititorul legat de carte, nu mulți autori pot să facă asta și care o fac și sunt cu adevărat talentați. Și asta nu e partea cea mai bună a seriei e că cartea are substanță, nu există, nici un lucru lipsit de sens, totul are o logică și are locul său în poveste ca un puzzele pe care-l vezi din ce în ce mai bine pe măsură ce avansezi în rezolvarea lui complexă.
Ah și personajele! Ador personajele din cărțile astea, nu le pot reproșa nimic și sentimentul de vinovăție a lui Akiva, chiar dacă mă irita câte odată, e bi…

Days of Blood and Starlight

Pur și simplu nu găsesc cuvinte să spun cât de tare iubesc seria asta... E genul de carte care te face să nu dormi noaptea și dacă totuși dormi să visezi despre lumea fantastică creată de Laini Taylor. Mi-a plăcut totul la cartea asta. Plot-ul e bine scris și gândit, conflictul personajelor de asemenea și personajele... vai personajele! Mi-au plăcut toate chiar și cele negative... Dar partea cea mai bună că nu este o linie distictă cu bad guys vs. good guys. Totul e complex și nu poți trece de partea unei baricade.
Taylor ne lasă să vedem din perspectiva unui set de personaje fie ele principale, secundare sau episodice, fie ce capitol e un delicu, pătrudem în mintea personajelor ajungem să le vedem dorințele și frica care-i domină, motivele care-i fac să acționeze și asta îi face atât de umani fie că sunt chimaera, îngeri(seraphim) sau chiar oameni, sunt atât de bine scrisi încât devin palpabili la un moment dat. Și asta nu e tot fiecare capitol se încheie cu câte o nouă întorsătură …

Daughter of Smoke and Bone

Weird habit... Obișnuiesc să mai citesc și cărți în engleză, adică să le ascult în timp ce le urmăresc cu ochii. Cum mai practic și eu engleza mea așa plus am oportunitatea sa citesc cartea în limba în care a fost scrisă original i-aș zice mai curând. Good habit.

Când m-am apucat de Daughter of Smoke and Bone , m-a prins încă de la prima pagină, stilul autoarei e foarte fluid, captivant și chiar poetic uneori. Personajele... waw! Chiar dacă cartea pare că e mai mult o broșură pentru trilogie, personajele sunt bine plasate și complexe, dark și bineînțeles misterioase. Partea cea mai bună este cum totul pare normal de la început ca pe măsură cum avansezi cu fiecare pagină să descoperi că totul e departe de a fi normal. Mi-a plăcut cum unele lucruri sunt explicate altele lăsate în umbra pentru a păstra interesul cititorului. Revenind la personaje, care cum am menționat mai sus sunt waw! Mi-a plăcut de Brimstone cel mai tare, dar și Akiva și Karou nu m-au lăsat indiferentă Fiind puțin mat…

Chimie perfecta

Ok, am o scuză. Plauzibilă... Da știu că sunt o persoană slabă și n-ar trebuii să mai citesc prostii YA. Dar cum ele îmi colindă încă e-book-ul mă văd nevoită să apas din când în când butonul read. Deci mă întorceam de la Brașov și în tren mereu am poftă de citit. Cum terminasem Roșu și Negru și tot zăboveam asupra unor titluri la fel de impunătoare, am decis totuși să mă limitez la ceva lejer, ca înainte de weekend. Și am ales cartea dată. E de ani buni în posesia mea, și îmi aduc aminte de cât de lăudată era. Dar bineînțeles că e încă o carte despre dragoste imposibilă, adolescenți chinuiți de soartă dar foarte speciali. Într-un cuvânt amalgam de toate clișeele întâlnite cu precizie militară în toate cărțile YA.
Urăsc persoana I, din pricina unor astfel de rezumări, poate cartea e tradusă prost, sau poate că e așa și în original dar persoan I, aici te irită. Nu e ca în cărțile lui Hobb, unde să citești din perspectiva personajului principal e un delicu. Cartea e slabă... personajel…

Red Queen

M-am apucat de cartea asta fiindcă simplu mi-a plăcut coperta, foarte serios și matur motiv...
Am citi descrierea pe Goodreads și mi-a amintit în mod  ciudat de mult de o povestioară pe care am scris-o când aveam în jur de paișpe ani. Mai târziu am șters toate copiile de pe calculatorul meu vechi, care acum din fericire e nefuncționabil, apoi în mod dramatic i-am dat foc unicei copii tipărite. Nu știu cum dorm noaptea...
Și despre carte...
Ei aici vorba de două rase diferite unii au sânge argintiu și pot au puteri gen X-men, și sunt și o rasă inferioară cu sânge roșu fără puteri, care bineînțeles sunt subjungați de aștea argintii. Ei bine eroina noastră Mare, cam prostuță chiar și pentru stadartele YA, posesoare de sânge roșu(evident) se trezește brusc cu puteri de a controla volții. Dintr-un motiv tâmpit e obligată imediat să se căsătorească(sounds like my nightmare) cu un prinț argintiu. Fata e prinsă într-un fel de intrigă politică și cu citatul ăsta al autoarei pe care îl găsem m…

Angelfall

Cum am mers toată noaptea spre Petroșani, din nou am citit o carte. Waw, bat recorduri după recordurii în ultimii ani nu prea aveam timp de citit, sau cel puțin așa mă scuzam, acum când merg câte doișpe ore din colo-n colo, nu mai am scuze.
Mă plictiseam grozav în tren, și cum doream să conserv bateria calculatorului și telefonului, am încărcat e-readerul bine cu gândul să citesc. Ce aș mai putea face în tren? Dar habar nu aveam ce să citesc, și răsfoind prin tabletă am dat de Angelfall. Ca și majoritatea cărților YA, pe care le posed, habar nu am de unde o aveam. Deci cum n-am citit de mult ceva YA și plus carea e în engleză și de astea n-am citit de ceva timp, am ales-o pe ea.
Ce pot să spun, fiind o carte YA, nu aveam mari așteptării de la ea, e bunișoară o lectură lejeră pentru tren. A avut universul milă și m-a ferit de triunghiri amoroase și șpășăl protagoniste de cinșpe ani.
Avem însă de a face cu o dragoste interzisă, dintre un înger și o muritoare. *roll eyes* Ce mi-a plăcut…

The shades of Greyjoy

Ei bine, după cum știți(sau nu) ieri a fost o zi mai specială. S-au împlinit douăzeci de ani, de când o variantă mult mai inocentă și tânără de a mea, s-a hotărât că e timpul să apară pe lume.
De pe la cinșpe ani, am încetat să mă mai bucur de ziua mea, când am realizat că cu fiecare an în plus, nu fac decât să mă apropii de moarte. Cum probabil ați observat I'm in the good mood.
Și cum nu am bani de terapie, și urăsc juranlele, trebuie să-mi descarc energia negativă. Așa că săracul meu blog, e cel care suferă.
Ca un narcisist autetic ce sunt, urăsc să fiu ignorată sau eclipsată de ceva. Iar anul ăsta, cel mai mult m-a enervat faptul, că am auzit mai des despre premiera 50 shades of Grey, mai des decât "La mulți ani".
Ok, acum chiar mi-am pierdut orice speranță în umanitate.
Ceva timp în urmă am scris, un fel de recenzie pentru carte. Eram pe atunci indulgentă(cât de cât). Însă acum după un șir lung de mean articles, am să fiu foarte sinceră în legătură cu cartea dată.

Carti bune

De ceva timp, ocupă spațiu articolul dat prin schițe, și în sfârșit m-am hotărât să-l public.
Nu că m-aș lauda, dar am citit ceva cărți. Am citit, tot ce se poate citit, de la romane  de dragoste la gotice, fantasy sau istorice. Țin minte și acum, când am pus mâna pe Rice, cărțile ei mi-au oferit o imunitate de fier, acum pot citi orice. Apoi mi-a plăcut enorm Dan Brown, el m-a făcut să privesc unele lucruri diferit și a avut un impact serios asupra mea. Ah și cum să uit de perioada când eram în plină pubertate și m-am apucat de Jane Austen, cu idei romantice prostești. Dar mi-am revenit repede cu Jules Verne, care e și acum unul dintre scriitorii mei preferați. După ce am început liceul, diriginta mea, mi-a indus o dragoste pentru literatura română, și așa l-am cunoscut pe Liviu Rebreanu, unul dintre cei mai buni scriitori pe care i-am citit. Și apoi țin minte într-o iarnă ca asta, când n-am mers la școala cam o săptămână din pricina unui viscol. M-am pomenit brusc cu o groază de ti…