Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta critică

Ingerul Mecanic

A trecut ceva timp de când nu am mai scris o recenzie aici și plus aș vrea să scriu despre Îngerul Mecanic, inainte să termin Daughter of Smoke & Bone, care e absolut fantastică.
Ei bine sesiunea a trecut, acum că am parte de o mini-vacanță bine meritată, m-am pus pe citit.
De fapt dacă nu mă înșel m-am apucat de cartea asta cam de vreo lună în urmă, dar din motive evidente nu am putut să o termin.
Nu m-a atras de loc cartea... În general am prevăzut ca nu-mi va plăcea, niciodată nu m-a prins nimic cei scris de Cassandra Clare, am abandonat cu ani în urmă seria Instrumente Mortale, după ce am citit primele două volume din serie. Atunci adolescentă fiind încă mai aveam o oarecare imunitate față de cărțile YA. M-am apucat de Dispozitive Infernale cu o oarecare fărâmă de speranță că e mai bună decât prima serie a autoarei. Într-adevăr, e mai bună dar nici pe departe waw! este supra-supraapreciată. Am spus-o de o mie de ori pentru mine cel mai important într-o carte sunt personajele,…

The shades of Greyjoy

Ei bine, după cum știți(sau nu) ieri a fost o zi mai specială. S-au împlinit douăzeci de ani, de când o variantă mult mai inocentă și tânără de a mea, s-a hotărât că e timpul să apară pe lume.
De pe la cinșpe ani, am încetat să mă mai bucur de ziua mea, când am realizat că cu fiecare an în plus, nu fac decât să mă apropii de moarte. Cum probabil ați observat I'm in the good mood.
Și cum nu am bani de terapie, și urăsc juranlele, trebuie să-mi descarc energia negativă. Așa că săracul meu blog, e cel care suferă.
Ca un narcisist autetic ce sunt, urăsc să fiu ignorată sau eclipsată de ceva. Iar anul ăsta, cel mai mult m-a enervat faptul, că am auzit mai des despre premiera 50 shades of Grey, mai des decât "La mulți ani".
Ok, acum chiar mi-am pierdut orice speranță în umanitate.
Ceva timp în urmă am scris, un fel de recenzie pentru carte. Eram pe atunci indulgentă(cât de cât). Însă acum după un șir lung de mean articles, am să fiu foarte sinceră în legătură cu cartea dată.

Introspectie - alter ego

Acum sunt sigură, Universul complotează împotriva mea, că trebuie cumva să-mi explic ghinionul de ieri... Și de parcă asta nu era de ajuns, sunt cuprinsă de o criză de creativitate.
Mi-am propus anul acesta, să mă apuc serios de treabă, și să scriu o carte, dar uite că planurile mele nu merg exact cu mi-am dorit.
În speranța că voi trezi din hibernare imaginația mea, m-am hotărât să fac o introspecţie a personajului Mădălina Basarab(alter ego).
Deci let the game begin...
*Eu par o persoană destul de calmă, și chiar indiferentă, dar puțini ştiu, că am o latură colerică bine definită, care ar fi în stare, să pună în practică all my dark thoughts. Deci cu siguranţă împrumut această trăsătură.
*Sunt o narcisistă incurabilă, o menţionez pentru a o mia oară.
*I'm totally nerd! În cel mai clișeic mod posibil, doar că am o vedere perfectă și dantură desăvârșită.
*Eu mereu spun adevărul, și dacă nu-l spun atunci tac. Sunt o mincinoasă teribilă, și dacă cumva reuşesc să spun o minciună, mă…

Nu chiar o recenzie pentru Fallen

Cum oare, fiind conştientă, totuşi găsesc şi citesc cele mai bolunde prostii posibile. Da ştiam că-i o carte tipic YA, plină de clişee lipsită de fir narativ şi logică, daaar. O voce demonică din capul meu mi-a spus: Hai na, cât de rău poate fi? Ei bine acum ştiu. Vorbesc despre cartea "Fallen", care spre nefericirea mea a nimerit, dracu' ştie cum, pe e-book-ul meu. Având atâtea cărţi de citit şi aşa de puţin timp, nu credeam că  voi apăsa vreodată butonul read, şi totuşi păcătosul de internet, m-a provocat. Primind un feed cu imaginea de mai jos.
Cartea va fi ecranizată, nu că aş fi uimită, că sunt încă muşte ce încearcă să câştige la hoitul lui "Twilight", dar chiar serios, sunt cărţii mult mai bune care ar merită un film, şi totuşi...
Vorbind de despre carte, aproape vomit când numesc clone mult mai proaste decât "Twilight" (gen 50 Shades of gray) cărţi. Da, aşa ceva e posibil să există cărţi şi mai proaste. Dacă asta e viitorul omenirii în litera…

Temă pentru acasă-recenzie

Am avut un conflict interior cu propria persoană să scriu sau nu recenzia la romanul dat, până la urmă mi-am luat inima în dinţi şi am considerat că trebuie s-o fac.
Chiar dacă citesc cărţi fantasy, lucru pe care eu personal îl apreciez cel mai mult la una, este valabilitatea în raport cu lumea reală, şi modul în care sunt construite personajele. N-am putut găsi asta în "Tema pentru acasă", la ce laude am auzit despre ea, aveam aşteptări mari, însă e o care supra-apreciată. O încercare eşuată de a introduce o poveste de dragoste într-o perioadă istorică tragică. Ştiţi atitudinea mea faţă de îndrăgostiţi incurabili, dar de data asta chiar nu am dorit să mă leg de ei.
Primul capitol este impresionat şi înduioşător, însă cum începe acţiunea, tot farmecul se spulberă.
Cel mai mult m-a enervat personajele principale, mai ales Maria, oh aş avea multe să spun acestei fete.
Şi atenţie spoilers
Fată ce abia termină liceul, (îndrăgostită de profesorul ei de română), care e deportat un…

My guilty pleasures

Recunosc câte odată îmi place să îmi impersonific unele lucruri şi să mă obişnuiesc atât de mult cu ele încât devin parte din personalitatea mea. Aşa se întâmplă şi acum când influenţată de mediul în care trăiesc, de internet şi alte lucruri care au o oarecare legătură cu mine, observ dinamica personalităţii mele.

Eu şi poeziile... hmm În ultimul timp ca printr-o conspiraţie mondială, a trebuit să învăţ săptămânal câteva poezii, şi astfel a apărut o antipatie naturală faţa de ele. Nu îmi pasă cine le-a scris pur şi simplu le-am urât prin simpla lor existenţă iar creierul meu a refuzat categoric să le memoreze. Dar dacă stau să mă gândesc chiar îmi plac poeziile, nu acelea care mi se bagă pe gât. Şi aici deschid o paranteză, Eminescu subiect delicat dar o să risc, înţeleg că în timpul URSS nici vorbă nu era de Eminescu şi creaţia lui, şi imediat după independenţă au apărut sute de cărţi publicate aici, Eminescu a devenit un erou naţional un simbol... Înţeleg sincer, înţeleg de ce treb…

Cum o ducem cu Bac-ul?

Nu cred că trebuie să fii proroc că să ştii răspunsul la această întrebare. Mai ales când în ultimele zile cred că cu toţii am înţeles cât de pregătiţi sunt absolvenţii pentru examenul vieţii.

E incredibil câtă frustrare şi nesimţire pot avea unii oameni, în caz că nu a-ţi înţeles mă refer la protestatarii absolvenţii, care indignaţi au scandat în stradă, (la propriu) că n-au cum să copie la Bac şi că nu vor camere de luat vederi. O domnişoară s-a plâns că i se distruge viaţa şi că nu poate învăţa tot materialul într-un singur an. În primul rând, înainte să scoţi foc pe nări, am să spun că şi eu sunt acum a-12-a. Nu că eu aş fi super încântată că voi fi filmată şi scanată ca o teroristă, dar datorită empatiei pe care printr-o minune o posed, înţeleg necesitatea acestor măsuri.
Ştim cu toţii ce se făcea la Bac, cât de josnic şi murdar era examenul dat, unde nu ţi se evalua cultura ta generală ci cât de gros ţie buzunarul. Şi acum în sfârşit se face ceva palpabil pentru a distruge aces…

Extraterestri exista

Influenţată de filmele cu acest subiect pe care le-am privit în ultimul timp, am decis sa scriu un articol despre extraterestrii. În primul rând vreau să spun că sunt extrem de sceptică, şi mă bazez pe zicală. Nu cred până nu văd. Şi nu, pentru mine nişte poze sau clipuri cu origine dubioasă nu reprezintă o dovadă, nu văd cum un lampion luat de vânt sau un avion sau elicopter luminat este dovadă că există o o specie inteligentă extra planetară.
Astăzi am un mare chef să fac cu ou şţi oţet acest subiect controversat, de aceea titlul are rol de pamfelt şi voi folosi fiecare mit legat de extraterestrii pe care-l cunosc ca să demonstrez cât lipsă de logică şi imaginaţie uimitoare au dat dovadă cei care au lansat aceste mituri.
În primul rând să ne gândim puţin la minunatele OZN-uri, construcţia lor pare miraculoasă, bineînţeles o tehnica avansată după care ele au fost proiectate. Nu contează că am cunoştinţe mediocre legate de spaţiu, dar ştiu fizica elementară şi în clasa cincea am învă…

Cartile despotice

Obişnuiesc să-mi petrec mult timp pe bloguri sau site-uri legate cumva de cărţi şi am observat, de altfel ca şi fiecare, un nou trend în publicaţii de peste ocean. Şi anume cărţile gen post-apocaliptic în care nu ştiu ce adolescenţi curajoşi şi bravi salvează omenirea. Da, da, e cam muuult tras de păr ideea asta. Şi tot, cum cred eu, a pornit de la Jocurile Foamei. S-ar fi gândit oamenii, dacă, Collins a făcut atâţia bani cu o carte ce are în prim plan un subiect despotic, ce ce nu să fac şi eu la fel, am World  pe calculator, cred că asta e suficient. Aşa a fost şi cu vampirii în cărţi şi filme, până şi acum se vând şi produc multe filme, seriale sau cărţi cu vampiri, fiindcă se cere. Mulţi susţin că e un fel de Twilight-mania, însă acestă carte a pornit doar vampirii spre o numită categorie de vârstă, în realitate lui Stoker şi Rice îi datorăm faptul că vampirii există şi sunt populari. Dar dacă cu vampirii îţi poţi permite să laşi imaginaţia să-şi facă de cap, făcând vampirii să a…