Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta filozofeala

Bye, sesiune... bye!

Azi e o zi mai specială... Ziua în care cerurile s-au deschis îngerii au început să cânte și a revenit liniștea și pacea pe pământ.

 Azi am susținut ultimul examen!!! Poate pare că exagerez puțin, dar la cât de grea a fost sesiunea asta, am tot dreptul. De la atât stres și anxietate, nu prea am dormit și am mai și slăbit. Deci al treilea an consecutiv - a cincea sesiune, demonstrează că cea mai eficientă dietă este susținerea examenelor la Topografie. Mda, cu așa tendințe o să ajung la standartele modelelor de la Victoria's Secret, până îmi dau licența. Fiindcă nu mă pot învăța minte să mă detașez de grijile sesiunii, chiar dacă știu sigur că nu voi avea restanțe și mai nou am și note bune.
In fin... Coșmarul s-a terminat! Celebrez bineînţeles cu o cană de ceai și cu mult somn, nu am nevoie de mai mult, serios... Fericirea mea actuală și așa atinge cote senzaționale, mai ales când știu că am dat sesiunea puțin mai devreme decât ceilalţi. Mda, asta face sesiunea din studenți, oamen…

Get over it...

Deci a trecut mai bine de jumătate din ianuarie și eu mi-am amintit de blog... Adevărul e că aflându-mă în mijlocul sesiunii și cum eu am o cădere nervoasă, cum fac de obicei în acestă perioadă. Mă liniște faptul că mai am puțin și o șterg din orașul ăsta posomorât să o vad pe cea mai iubită persoană... mama.
Dar nu depresia mea semestrială e motivul acestui articol, după cum știți(sau nu). Cred că am undeva jumătate de an de când m-am făcut vegetariană. Atunci am luat o hotărâre esențială, să nu devin una din veganele clișeice care își impun viziunile asupra altor persoane. Niciodată nu m-am gândit că voi fi de partea cealantă a baricadei. Consider că sunt deja suficient de matură încât să i-au astfel de decizii, și daca mama e cumva licențiată să îmi critice noul stil de viață, ceilați oameni, nu sunt.
Totuși se găsesc "binevoitori" care-mi tot încercă să-mi predice viziunile lor, chiar dacă eu nu le-am cerut asta. Chiar cred că un nerd, ca mine nu s-a informat despre sub…

După 2+ ani de studenție în România

Recent am sosit acasă, și cu un călduros bun venit, vameşii noștrii m-au întâmpinat cu o oră de aşteptare. Să mai omor timpul am început o conversație cu o doamnă. Una după alta m-a întrebat unde învaț și ce. Am fost surprinsă să aflu că știe unde e Petroșaniul sau cel puțin știa că e departe. Dar și mai surprinsă am fost când ea a ridicat sceptică din sprâncene, după ce i-am spus că sunt anul trei la facultate, mi-a spus că nu arăt și asta a fost un compliment extrem de plăcut, mai ales că nu dormisesm toată noaptea iar machiajul meu era deja de mult împraștiat pe fața, iar eu eram prea obosită să-mi pese. Oricum discuția dată m-a pus pe gânduri... Chiar sunt în al treilea an la facultate și am fără o luna jumate 22 de ani, iar eu tot nu sunt matură, sau cel puțin nu mă simt. Deci sunt acum nevoită să fac retrospectiva întregii mele experienţe studențești, nu numai a anului că tot o fi sfârșitul lui.
M-am schimbat atât de mult în acești doi ani și un sfert(calendaristic vorbind) atâ…

Nonsens

Ok, nu știu ce m-a apucat... sincer nu pot spune. Dar după recenzia lui Outlander, m-am gândit să mai postez ceva. Îmi place sunetul degetelor mele în contact cu tastatura, și după o zi obositoare la sală plus calculul unei poligonații,( credeți-mă nu vreți să știți ce e aia). Sunt cam obosită și am nevoie de acestă mică plăcere care la moment e cea mai bună terapie. Sunt eu un pic nebună, dar prea zgârcită să mă duc la un psiholog, și probabil oricum o să fiu expediată ori la casa de nebuni ori afara din cabinet, evident fără să-mi găsesc locul. Rămâne blogul meu să sufere, ei bine și tu ai dat click pe asta, n-am ce să-ți fac. Mă simt ca empty înăutru, lucrurile care acum câteva luni ar fi trezit ceva umanitate în mine acum în cel mai bun caz mă amuză iar cel mai rău nu-mi provoacă nimic... chiar nimic. Citeam cartea sus menționată, fără să-mi pese prea mult, și e o carte care te cam obligă să-ți pese, am fost recent martora unei scene, care cum am spus m-ar fi înfuriat, cel puțin,…

Love in a cup of tea

E în jur de 1 noaptea, și trăiesc cu fenomen destul de ciudat... insomnia. Având o conștiință impecabilă, de obicei adorm gen full coma,  nu și azi. Așa că mi-am amintit de blogul meu... vai nu am trecut de mult pe aici. Cum sunt în plină sesiune se iartă.
Deci... time has come! Deja oficial(aproape). Mă gândesc serios să renunț la multe produse de origine animală, și cu asta spun totul. Nu vreau să devin un tipic vegan/vegetarian enervant care alt subiect de discuție decât ceea ce manâncă nu poate duce. Vreau să renunț nu numai la carne, ci și la alte produse nu chiar sănătoase. Cum am renunțat de ani de zile la zahar, cred că a venit vremea cafelei, o beau din ce în ce mai rar în cafenele și o găsesc din ce în ce mai dezgustătoare pe zi ce trece. Și așa am trecut eu la ceai, am avut ocazia să gust în ultimul timp o groază de feluri care mai de care de ceai. De la cel turcesc la cel japonez, și le-am adorat pe fiecare. Momentan preferatul meu e cel verde de mentă... mai ales când ai…

recharge

Whenever i feel sad, I open my closet and one by one I put on most stately gowns and dresses, that I possess. I lock the door, so it can be just me and my reflection. So I spend my time, looking at myself... It may be a little narcissistic, and yes, it is. But this is my way to recharge my love for myself, my confidence and my courage. To look at my elegant body, my sweet smile and my perfectly messy hair, I see how I grow up, how I change and how I gain a particular kind of beauty. And it isn't my athletic body or my long hair, it something more. That something that makes me stronger. We all need that, just a time with ourselves, where without intervention from outside, we learn to love the person who looks back at us in the mirror. And for that moment we can take down all your fears and weaknesses, and become who we truly are. And that moment is priceless, we should learn how to live it over and over again.

addicted to gym

Acum doi ani eram departe de a mă asocia cu aceste două cuvinte. Astăzi abia mă mai recunosc, prietenii mei de acasă cu siguranță n-ar putea. Eu, care căutam cele mai banale și originale motive să scap de mişcare, reuşind mai bine de cinci ani să stau pe o bancă în timpul orelor de sport, acum plătesc benevol să fac fitness. Paradox urăsc cu aceeaşi ardoare sportul, iar de sală nici nu mai vorbim... Totuși mă duc regulat de 4-6 ori pe săptămână și mereu îmi testez limitele.
Totul a început prin decembrie 2014, când din plictiseală și curiozitate m-am apucat de sală, după o febră musculară lungă, doar limita abonamentului m-a motivat. Și uite așa, sărind o lună, două, am început să fac sport. Poate că râde lumea de mine când îmi demonstrez mușchi, dar acestă definire ușoară mă face să merg mai departe. Nu se vede, dar eu abia mă abțin să nu plâng când trag de fiare, e un sentiment oribil, care însă este eclipsat de abdomenul meu plat cu care mă trezesc în fiecare dimineață. Și cred că…

happiness comes in small doses

Happiness can come anytime, it can start with warm sunny morning, or a giant mug of black coffee, it can be bittersweet taste of an hot lemon pie. We find happiness in small everyday things... Like a delightful awful good book, it may be a hug from our mother, which  says goodbye or a kiss from our lover, that makes us fly,  a hint of a smile from a stranger who walked by.
We are all very happy time to time, when we get that small doses, of happiness pills

Bittersweet

On the wood table was a old magazine and a cup of cold tea.  She was starting at the girl on the cover,  a pretty one. She was pretty too,  even on the worst days and even when she was so broke inside  that she found hard to breathe. But,  unlike that girl, on the cover, she didn't laugh, she faked so many smiles that she forgot how to truly laugh. Oh, sad pretty little girl... 
So...  right, in all her acts,  less that one.  One thing, so human-wrong,  but so awful from her perspective.  It was eating her down to her bones. Her heart grow colder by the day.  And everything else didn't matter anymore. She used to tell herself,  that she can fix it,  but that didn't work anymore.  All her hopes and dreams just flew away in the wind. Her tea was bittersweet,  but she hated it, because it was cold.

Dulce si cruda inocenta

Se apropie și sfârșitul acestui an, un an cu de toate. Am avut o vacanță de vis, totuși vara a început cam nașpa și asta a cam eclipsat-o. În ultimii doi ani m-a apucat un pesimism și apatie terbilă, parcă nu mă recunosc câteodată. În general ultimii doi ani m-au lovit din plin.
M-am maturizat în schimb. Până nu de mult trăiam într-o frumoasă inocență, era dulce dar curdă într-un fel. Da, am avut și momente bune, dar parcă lipsește o piesă ca să-mi găsesc un echilibru. Bine că mă apucă sesiunea și n-o să am timp să mă mai gândesc la toate prostiile. Veste bună, depresia mi-a readus muza și pentru prima oară nu găsesc shitty, ceea ce scriu.
Petroșani îmi provoacă ba nervi, ba fericire, sau mai bine zis oamenii de acolo. Iar acasă, e atât de trist. Nu pot ierta casa că s-a schimbat atât de tare, cât timp am lipsit. Topografia mă amuză și confuză, oarecum.... merg eu mai departe cu încă o facultate după asta.  Nu știu ce aș putea dori într-un nou an. Poate doar abilitatea de a trece mai…

Superstitii on Saturday

Today is a special day! Why? I have no clue. 
Când ai prea multe idei(ca mine) ajungi în cele mai întunecate zone ale netului. Pe site-turi de numerologie și superstiții. Cum eu sunt un sceptic convins, pai atât de convins că găsesc o placere reală să citesc superstiții în care oamenii încă cred și probabil încă vor crede. I know exactly why I walk and talk like a machine. So, ori universul a decis să îmi joace câteva farse cu coincidențe și numere. Ori e ceva dubios la mijloc. Deci știți chestile alea cu ora exactă? Ei bine a fost de ajuns să intru doar o dată, bine de mai multe ori pe un astfel de site, că am și început să văd numai ore exacte de la 8 diminața până la 12 noaptea, măcar când dorm am scăpare.
Și din pricina asta, plus mai multe coincidențe, viața mea prinde conturul unei telenovele în curs de apariție. Mă simt ca atunci când eram urmărită de pisici negre. Pfff... mă duc să mă uit la Supernatural...

My music taste part 1

Pe la 10-13 ani ascultam muzică pentru care îmi vine să roșesc, dar cum sub lipsită de pigmenți de culoare în obraji, nu mă obosesc. Ascultam ceea ce se difuza pe la radio sau ce asculta toată lumea. Ceva timp a trecut, când am început să înțeleg și eu engleza, dar mai cu seamă să înțeleg ce trebuie să ascult, gusturile mele muzicale s-au schimbat total.
La moment nu am nici un prieten care ascultă ceea ce ascult și eu, mai găsim câteva cântece care fac excepții, dar pe linie generală eu am gusturi toatal diferite. Lucru minunat, cred eu, ce mă irită genrația asta scoasă pe bandă și lipsită de originalitate, care ascultă versurile pline de înțelepciune a lui Kanye West, Nicki Minaj sau Iggy Azalea, nu spun că respectivi sunt niște artiști prosti, dar sunt.
Dar și ăia sunt mai decenți decât maneliștii, ew... doar gândul la astfel de cântece îmi provoacă o greață spontană. Da, gusturile nu se discută. Păcat că după gusturile cuiva poți spune multe despre nivelul cultural și coeficientu…

Despre dragoste & co

Well, asta e o surpriză, să scriu eu despre dragoste! Cum probabil ați observat, dacă mă urmăriți, nu sunt genul romantic. De multe ori am strâmbat din nas când primeam un buchet de flori sau ciocolată, câteodată mă încăpățânam să plătesc pentru mine, când ieșeam la un suc. Habar nu am de ce făceam asta, și de ce e neapărat un lucru rău. Dacă mie pur și simplu nu-mi place ciocolată(și chiar nu-mi place) și nici n-am chef la moment să pretind că-mi place, iar dacă pur și simplu îmi face o reală plăcere să plătesc pentru mine, de ce nu? No, poate mai bine să fiu pițipoanca clișeică ce stă la buzunaru' lui tati? Ei bine, aici se încep stadartele duble, conform sutelor de meme-uri despre subiect văzute pe 9gag și din alte surse. Să trecem la oile noastre: Love is complicated!

Și în toată chestia asta, înșelatul e mare mea problemă, știu că e des întâlnit și nu pot face absolut nimic ca să opresc , dar tot mă enervez fără efect. Eu care sunt  loială și cinstită, plus că am o conștiiță,…

4 tipuri de barbati

Am primit o provocare să scriu despre tipuri de barbati, asta a fost cu vreo două luni în urmă... dar, hey nimic nu mă oprește să scriu acum.
Hihi...
Mommy boy
Cu totii cunoaște un tip de genul. E băiatul căruia i-a trebuit mai bine de 12 ani să se învețe să lege singur șireturile, nu poate să facă cumpărături sau să gătească, în principiu e incapabil să facă o decizie pe cont propriu. Mommy boy, va fi mereu dominat de o singură femeie. De obicei e singurul copil sau băiat, în general e unic pentru mami. în fiecare bărbat trăiește un mommy boy de cel puțin 10%, și e ok cât timp nu depășește cota de 50%, că de aici lucrurile merg prost și anormal. Fiindcă un astfel de bărbat și până la 30 de ani va depinde de mama sa aproape din toate punctele de vedere, incababil să fie independet din punct de vedere finaciar și chiar emoțional.
Fustangiul
Ehe.. asta-i genul meu preferat. 75% din prietenii mei sunt fustangii notorii. Probabil era să fiu și eu așa de mă nășteam băiat... cel puțin odată p…

Prosti dar multi

Ok, n-am net si scriu articolul dat cu mini tastatura de la telefon, dar asta e! Time has comme... Trebuie sa vorbesc de unele chestii acum.
Azi faceam ordine prin casa si prin teancul enorm de ziare colectionat de tata am dat peste un ziar dubios, numit "Socialistul" sau "Socialistii" nu conteaza.  Ideea e ca a fost cea mai mare tampenie citita de mine, de cand stiu eu sa citesc. Nu ma pot hotari daca Dodon e ipocrit, prost sau un esec al evolutiei sau poate toate odata.

Sa fac un scurt rezumat asupra "ziarului" dat. Rosu, sovinist, xenofob si homofob, tot pachetul! Cu ce sa incep... Propaganda in toata legea. Subtil cu litere mari marcate cu rosu plus comics-uri de prost gust ce plateaza intr-un cap slab idei soviniste contagioase. Dar nu ma leg de asta din simplu motiv ca in hartoaga era o tema si mai dementa decat romofobia dusa la absurd. Se pare ca dondonel nui prea inspirat si mai trage cu ochiul la politica homofobica a lui Putin. Ok, acum sunt pe g…

Books, heels & lipstick

Sunt trei lucruri pe care merită fiecare bănuț din portofelul meu. Nu sunt colecționar, dar când vine vorba de cărți și rujuri mă pot mândri cu sute și zeci de exemplare. La ultimul "recesământ" de acasă, am numărat peste 110 cărți(nu știu cât o să mai reziste rafturile alea) De rujuri nici măcar nu mă obosesc să mai număr câte am: rujuri, glosuri și creioane pentru buze.
Am o înălţime medie și de aceea pot să merg liniștită cu și fără pantofi. Dar ador pantofii, gods they are so beautiful! Indiferent de speculații... și cum supunea un prieten, că îmi fac niște picioare lungi de piți... Oh, frankly, my dear, I love you, but also you  bastard! Nu intru în subiect, că mă enervez...
Nu știu dacă cel căruia i-a trecut prin cap să încalțe femeia pe tocuri era misogin rău sau un geniu, nici nu-mi pasă, tot ce știu că vreau și am să port pantofi. Ghinionul meu nu m-am născut milionară, dar sunt atâtea persoane care îmi tot dăruiesc fără motiv ba cărți, rujuri și chiar pantofi, înc…

Insomnii + The Grand Budapest Hotel

Când în deplină conștiință consumi o cantitate enormă de espresso după miezul nopții, nui de mirare că apuci ora două cu chef de blogging după un film excelent.
Spre mare mea dezamăgire nu prea am timp de artă (să spunem așa). Sunt înconjurată de ingineri(viitori) IT-ști și alte personalități lipsite de culoarea artei și de orice perspectivă de a o captura. Mă simt și eu ca o cioară albă, dar mai curând roză, fiindcă citesc, desnez scriu și îmi ocup timpul cu o diversitate de lucruri... artistice. Să spun sincer la fel mă simțeam și printre artiști, fiind fascinată practic de matematică și științe exacte... Yeah I love to play un geniu neînțeles... Hihi.
Să revin practic la scopul acestui articol la miez de noapte, scris pe întuneric și luminat doar de monitorul oboositor de alb.
Nu predind că așa fi cinefilă, dar pretind că aș avea gusturi destul de sofisticate, așa că rareori mă impresionează o peliculă cum m-a surprins The Grand Budapest Hotel. Un film genial de stupid, îmi i-au l…

Oarecare

Da știu că joi am o lucrare plus un colocviu, plus că trebuie să scriu un articol cât mine de mare cu aniversarea ASBP, mai am de pregătit o replică fițoasă pentru ocazia asta. But, inspiration has come, and I can't control it!!!
Azi am avut o dispozitie neobișnuit de bună de obicei, mă încrunt la toată lumea de parcă mi-au mâncat prânzul. Și totul pentru o melodie...   Nu mai știu sigur cine mi-a trimis link-ul pentru piesa asta, da m-a prins serios și o tot ascult de atunci. Cum e senzația aia că un cântec e scris pentru tine, păi asta e acum ce simt.


Asta-i pentru cei ce încă plâng,
Asta-i pentru inimi ce se frâng,
E pentru cei care dau,
Nu contează cât iau și nu le pasă cât strâng.

Ador partea asta... Mă rog trecem la lucruri mai puțin plăcute Cum se apropie sesiunea și nervii mei sunt puși la încercare, și știu sigur că nu rezistă prea mult. Am hotărât că trebuie să mă învăț să înjur, știu că nu-i prea frumos pentru o domnișoară și deja mă mustră conșniița doar fiindcă m-am gândi…

Le Friendzone

Nu pot să mă abțin... dacă oamenii sunt răi cu mine. Adică WTF!? De când mă țin minte sunt scumpa și dulcea Măduța cu fața de păpușă. I am done... Așa ca vin eu cu un articol răutăcios, că mă pricep la asta, exclusiv pentru sadisfația mea personală.
Deci Le Friendzone... De ceva timp planuiam sa scriu articolul dat, dar ma abtineam, na sa nu fiu rautacioasa, dar pe toti zeii trebuie.
Da, le friendzone poate fi destul de naspa, dar si absolut necesar. Am prieteni baieti cu care doar posibilitatea de a fi ceva mai mult decat prieteni ma face sa ma gadesc la incest. Yeah I'm a terible human being. Dar cu unii din ei am copilarit, si eu nu sunt genu care poate trece peste asta.
Plus am avut un prieten care afirma citez: nimic nui mai rau ca friendzone. Acum respectivul se afla cu succes in enemyzone sper sincer cai fericit.
Ei m-am razbunat si eu putin. Vive le friendzone!!! ...

Why is everything so annoying?

Mi-am pus eu întrebarea asta vineri, care în pofida faptului că a fost o zi frumoasă( și asta pentru Petroșani e ceva unic), eu nu am avut o zi prea plăcută. Fiindcă era 1 mai toate băncile erau închise, da și la norocul meu anume atunci aveam eu treabă la bancă, deja nu mai conta la care, bancă să fie. După ce mi-am torturat tălpile până la extrem, mi-am adus aminte că am acasă din mâncare avem: o cafea(care se tremină) vreo patru cutii cu ceai, sare și piper. Iar m-am întors la cămin cu pungile pline fără să cumpăr mare lucru.

Spre surprinderea mea mâncare m-a înviorat. Și dacă tot era soare cald și frumos afară, mi-am luat eu o carte, și hai în parc! Asta era cel mai apropiat lucru de hamacul meu de acasă, de sub măr, unde citeam în după amezile sufocante de vară. Acasă și pisica știe că trebuia să mă lase în pace în așa momente, naivă fiind credeam că toată lumea știe asta. Urăsc oamenii care se bagă în sufletul tău, eu doream să citesc... atât, nu hamburgheri nici sucuri și alte ch…