Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta imi place

Nemesis

Vai, cât am așteptat să citesc cartea asta! Am găsit recenzia ei pe un blog și pe loc am știut că îmi va plăcea, a fost un fel de dragoste la prima vedere. Și cum stelele s-au aliniat și universul complotat în favoarea întâlnirii mele cu Nemesis, am reușit să o cumpăr de la Diverta cu doar 10 lei, 10 lei! Ar fi fost un păcat capital să nu o i-au mai ales că oriunde pe net, stocul era epuizat și am luat-o din ultimele două exemplare, sau chiar ultimul, nu sunt sigură.
 Nu pot să spun exact ce m-a atras titlul sau eticheta autorului ca: "Cel mai bun autor american în viață". Dacă mă întrebi pe mine e un titlul care cere mult. Nu am citit niciodată nimic de Philip Roth și curiozitatea mea s-a dublat, după Nemesis sigur o sa citesc mai multe.
Roth, are un stil fluid, ușor și care te agață din prima pagină, nu încarcă cartea cu supra descrieri pompoase sau acțiune pas cu pas, stilul său e monoton și simplu, totuși te atrage ușor. Mi-a adus aminte puțin de stilul lui Robin Hobb, …

Outlander - Calatoarea

Sunt mândră de mine am dat cartea asta de aproape 900 de pagini în relativ trei zile. Încet, încet intru în forțe și asta-mi dă putere. La moment sunt extra obosită după o grea și lungă sesiune, plus blocajul meu temporal în Petroșani. Am eu ceva sentimente pentru orașul ăsta dar deja mă sufocă și vreau să o șterg de aici. Dar revin la recenzie, că pentru ce altceva aș fi deschis acest articol.
Am tot auzit de Outlander de mult timp, dar cum lista mea de must-read e lungă nu am mai apucat să o citesc până acum. Surprinzător pentru mine cartea e mult mai bună decât mă așteptam, credeam că o să dau peste o altă poveste clișeică YA, sau ceva de genul. Însă nu a fost să fie, chiar dacă titlul și descrierea sumară de pe spatele cărții îmi insufla un oarecare scepticism, i-au dat o șansă. Mi-a plăcut foarte mult anii în care are loc acțiunea, 1945 și 1743, ceva nou pentru mine. Ideea călătoriei în timp e foarte greu de afișat în orice poveste, și anume consecințele acestei călătorii. Chiar…

Love in a cup of tea

E în jur de 1 noaptea, și trăiesc cu fenomen destul de ciudat... insomnia. Având o conștiință impecabilă, de obicei adorm gen full coma,  nu și azi. Așa că mi-am amintit de blogul meu... vai nu am trecut de mult pe aici. Cum sunt în plină sesiune se iartă.
Deci... time has come! Deja oficial(aproape). Mă gândesc serios să renunț la multe produse de origine animală, și cu asta spun totul. Nu vreau să devin un tipic vegan/vegetarian enervant care alt subiect de discuție decât ceea ce manâncă nu poate duce. Vreau să renunț nu numai la carne, ci și la alte produse nu chiar sănătoase. Cum am renunțat de ani de zile la zahar, cred că a venit vremea cafelei, o beau din ce în ce mai rar în cafenele și o găsesc din ce în ce mai dezgustătoare pe zi ce trece. Și așa am trecut eu la ceai, am avut ocazia să gust în ultimul timp o groază de feluri care mai de care de ceai. De la cel turcesc la cel japonez, și le-am adorat pe fiecare. Momentan preferatul meu e cel verde de mentă... mai ales când ai…

Shogun

Nici nu-mi vine sa cred ca am terminat cu Shogun! Cum mi-a venit ideea strălucită să încep școala auto,  iar acum nu mai am încotro și învaț, ce sa faci?  Trebuie cineva să conducă colectia mea de automobile. Dar oricum cu chiu cu vai,  am terminat și cartea asta.    Și pot spune ca nu e nici pe departe o carte ușurică.  De la prima pagină pana la ultima e captivantă și complexă în același timp.  Se întâmplă o grămadă de lucruri cu o mulțime de personaje,  cărora cu greu le pronunți numele,  mai cu seamă să-i înțelegi.  Clavell a făcut o treabă minunata.  De mult nu am mai citit ceva atât de complicat și bine scris în același timp.  Povestea se bazează atât pe întâmplări istorice reale cat și personaje. Mereu am avut o fascinație pentru Japonia și tot ce e japonez.  Și citind acum câțiva ani Memoriile unei gheișe am înțeles mai bine cultură și poporul japonez, care este cu mult superioară celei europene. Iar cartea de față o confirma.  În mare parte se urmărește povestea lui Blacktho…

Fata de zahar

Luni, dimineaţa... câteva secunde până sună alarma. Ea e trează, visează un somn impus. E partea favorită a nopții. E unicul lucru pe care îl poate controla, așa că savurează. Șase fix, sună alarma, în sfârșit... Mâna ei palidă se întinde instinctiv spre telefon, și oprește melodia. E liniște din nou, și ea stă încă în pat. Aici poate fi vulnerabilă, nimeni n-o vede... însă se scoală oricum. Aprinde lumina, asta îi rănește ochii, însă se forțează, ea poate să se forțeze. În fața oglinzii, părul ei e un dezastru, fața ei arată mai rău. Se spală cu apă rece însă nu o ajută. Se forțează din nou, ea poate.
Începe rutina de dimineață. Patul, și cafeaua... și cea mai bună parte machiajul. Cum fiecare mișcare a pensulei capătă încredere, ca un războinic ce se marchează cu vopsea pe fața înainte de luptă. Fiecare zi e o luptă.... Asta o face să ofteze. Alungă totul din cap, dacă va plânge de dimineață, nu-i de nici un folos să plângă de dimineață. Autocontroul e totul. Pune hainele pe ea, ca…

Lumea de gheata si foc

Nu știu dacă mi-am dorit mai mult o carte ca Lumea de gheață și foc. Țin minte acum un an când a fost publicată în engleză și toată lumea pe facebook se lăuda că o are, aveam insomnii și visam cum îmi strâng cartea în mână. Cum sunt o studentă, plănuiam să-mi cumpăr cartea undeva on the black friday. Dar nu am avut răbdare așa că am scos fără regrete în jur de 70 de roni, când am prins o reducere online.
Acum am terminat cu cartea, și mai departe ce să fac cu viața mea?  Lumea de gheață și foc e imensă, are în jur de 300 de pagini A4, printre care 170 de ilustrații hărți color și elemente originale. E asa de frumoasă încât trebie să fii lipsit de inimă, fantezie și creier să nu o iubești. Mă rog, dragostea mea față de cartea dată durează mai bine de un an și abia ai a fost în sfârșit consumată.
Pentru un fan al seriei Cântec de gheață și foc, cartea asta valorează cât greutatea ei în aur(și e o carte foarte grea). E un fel de ghid al seriei, ce povestește detaliat istoria celor șapte…

Ultima romantica Regina Maria

 Există un singur bărbat în România și acela e Regina.Contele Charles de Saint-Aulaire

Am un respect foarte mare pentru familia regală a României, însă pentru Regina Maria am o deosebită admirație și dragoste. Era foarte frumoasă, loială inteligentă și cam narcisită, e una din sursele inspiarției mele, confruntată cu cruda realitatea ea totuși a păstrat romantismul unic. De aceea să citesc biografia ei a fost plăcerea supremă. O carte foarte bine scrisă, mi-a plăcut că fiecare capitol începea cu un mic citat, de exemplu. Românii nu sunt o națiune ci sunt o profesieOtto Von Bismarck.

Cartea începe cu nașterea până la decesul reginei, oferind totuși detalii pre și post.
Chiar dacă știam de la școală activitatea familei regale românești în anii primului război modial și după Marea Unire. Nu știam câtă muncă și efort a depus Maria pentru a asigura integritatea graniților țării sale. Cel mai mult mi-a plăcut la cartea asta evoluția vizibilă a Mariei. În adolescență, datorită influenței mame…

Otrava si pumnalul familiei Borgia

Nu știu daca am menționat dar ador istoria. Pentru mine, întreaga istorie universală, de la primul desen pictat pe pereții unei peșterii până la ultima descoperire în astrofizică, e o întreagă poveste. Din nefericire când acum un an,  am căzut printre inginerii, evenimentele istorice ce țin de cultura mea generală au început ușor, ușor să fie înlocuite de formulele matematice, lipsite de eleganța și volumul unei curiozități istorice. Acest fapt trebuie corectat mi-am zis eu.

Așa că ieri dimineața, când am început să fac ceva ordine prin e-reader-ul meu. Care și acum are referatele mele de la literatura universală și istorie din a 11-12 -a pe care nu mă lasă inima să le șterg.
Am dat peste cartea dată Otrava și pumnalul familiei Borgia. Ei bine toată lumea știe despre Borgia, iar dacă nu știți pot spune doar trei lucruri: incest, otravă și urzeli.
Probabil una dintre cele mai scandaloase familii din istoria omenirii Borgia, este cunoscută în principal pentru cele trei lucrui de mai su…

My music taste part 3

Nu credeam ca o sa fie si partea a treia, dar uite dupa 1 și 2, trebuie să fie și 3, nu?
M-am gândit eu că nu e chiar patriotic din partea mea să ascult doar muzică în engleză, așa că răscolind prin playlist în căutarea melodilor în limba maternă, am găsit destule. Deci și articolul dat se va împarte în două... într-un fel.
Deci prima parte în stilul clasic al pieselor pozitive românești.
Și a doua cu Ion și Doina Teorodovici, cred că sunt unica persoana din univers care face jogging sau sală în timp ce ascultă cântecele respective. I need help...!

My music taste part 2

După primul articol, în care în mod subtil mi-am promovat cântecele preferate. Vine și partea a doua. Nu mai critic gusturile altora din două motive. Pur și simplu mii lene și nu are sens până la urmă.
Deci în lista următoare e compusă alternativ din melodii culese din feed-ul meu de pe youtube.
Unele sunt din ele sunt reteta perfecta pentru vremurile când sunt deprimantă și nu știu de ce mă încăpățânez să rămâmn așa

The Ice Dragon

Ce faci când dai brusc peste o carte semnată de autorul tău preferat? Bineînțeles lași Hannibal, și te apuci de o nuvele pentru copii, doar fiindcă e semnată GRRM.
Eh, dar pot fi acuzată, când slăbiciunea mea pentru dragoni și Martin e bine cunoscută.
Deci, prin tot fandom-ul auzeam despre cartea asta, iar aseară când youtube mi-a dat în sugestii nuvela audio, am uitat că am jumate din cartea lui Thomas Harris de terminat.
Ca de obicei tot ce scrie Martin e fantastic, la fel ca Rice, are un stil aparte. Fără să facă descrieri inutile sau să să lase lacune în text, admosfera își este insuflată. Martin abia ce descrie lumea materială, concetrându-se mai mult pe senzațiile și sentimentele personajelor care interacționează cu ea. Găsesc asta fascinat.
The Ice Dragon, cum spuneam, este o nuvelă pentru copii, cu toate acestea este foarte matur scrisă. Regret chiar că nu l-am descoperit pe Martin mai devreme, mi-ar fi trebuit nuvele de genul asta când eram mică. Fiindcă ador acest gen(lipsit…

Din Nice: primele impresii

Mai mult ca sigur mi-am pierdut toți prietenii când aceștea au aflat că urmează să-mi petrec restul verii în Nice. But, it's totally worth it!

Aici, chiar și după ce m-am ars serios la soare, încă am impresia că aș fi albinoasă, comparându-mă cu localnicii bronzați bine. Începând cu clima total opusă celei din Petroșani și terminând cu un nou fus orar, metabolismul meu încă exprimă WTF! 
Însă trec peste tot, aș fii nesmițită dacă m-aș plânge. Stau într-o clădire în stil barok,( cred că ăsta e termenul potrivit), cu un nume poetic Palazzo del Sol.
Îmi dă impresia că mă aflu în conacul vechi a unei familii burgheze: de la ascensor până la scările în spirală și ușile grele și mari din lemn, dar cel mai mult la casa asta, îmi place geamurile imense cu priveliștea directă spre mare... waw!
Încă nu am văzut mare lucru în oraș, am fost până la mall, că tot sunt reduceri și pe plajă bineînțeles. Încerc să mă învăț să înot dar până la moment îmi iese foarte bine să fac scufundări involunt…

Insomnii + The Grand Budapest Hotel

Când în deplină conștiință consumi o cantitate enormă de espresso după miezul nopții, nui de mirare că apuci ora două cu chef de blogging după un film excelent.
Spre mare mea dezamăgire nu prea am timp de artă (să spunem așa). Sunt înconjurată de ingineri(viitori) IT-ști și alte personalități lipsite de culoarea artei și de orice perspectivă de a o captura. Mă simt și eu ca o cioară albă, dar mai curând roză, fiindcă citesc, desnez scriu și îmi ocup timpul cu o diversitate de lucruri... artistice. Să spun sincer la fel mă simțeam și printre artiști, fiind fascinată practic de matematică și științe exacte... Yeah I love to play un geniu neînțeles... Hihi.
Să revin practic la scopul acestui articol la miez de noapte, scris pe întuneric și luminat doar de monitorul oboositor de alb.
Nu predind că așa fi cinefilă, dar pretind că aș avea gusturi destul de sofisticate, așa că rareori mă impresionează o peliculă cum m-a surprins The Grand Budapest Hotel. Un film genial de stupid, îmi i-au l…

Oarecare

Da știu că joi am o lucrare plus un colocviu, plus că trebuie să scriu un articol cât mine de mare cu aniversarea ASBP, mai am de pregătit o replică fițoasă pentru ocazia asta. But, inspiration has come, and I can't control it!!!
Azi am avut o dispozitie neobișnuit de bună de obicei, mă încrunt la toată lumea de parcă mi-au mâncat prânzul. Și totul pentru o melodie...   Nu mai știu sigur cine mi-a trimis link-ul pentru piesa asta, da m-a prins serios și o tot ascult de atunci. Cum e senzația aia că un cântec e scris pentru tine, păi asta e acum ce simt.


Asta-i pentru cei ce încă plâng,
Asta-i pentru inimi ce se frâng,
E pentru cei care dau,
Nu contează cât iau și nu le pasă cât strâng.

Ador partea asta... Mă rog trecem la lucruri mai puțin plăcute Cum se apropie sesiunea și nervii mei sunt puși la încercare, și știu sigur că nu rezistă prea mult. Am hotărât că trebuie să mă învăț să înjur, știu că nu-i prea frumos pentru o domnișoară și deja mă mustră conșniița doar fiindcă m-am gândi…

Disparitia statuii din parc

Cum acum sunt îndragostită la propriu de noul meu ruj Yves Rocher în nuața Cerise Noir... Sunt cam veselă pentru starea în care mă aflu, luând considerare că mă doare picoare de parcă merg pe cărbuni încinși. Pff... dar nu despre asta vorbim acum. O nouă recenzie, duh...
Nu m-am putut abține să nu trec pe la Diverta, venisem să-mi i-au un pix fancy de acolo(noua mea pasiune) și când am văzut  cărțile Rodicăi. Mi-am spus că dar o să mă uit, bună minciună, clar că mi-am luat-o. Și ce f*ck it! Fiindcă to n-am mai citit nimic de Rodica Ojog-Brașoveanu... o ador! Am văzut că asta-i ultima carte cu Melania pe care o au... why!? De ce universul e așa de nedrept cu mine? Mă rog... fac eu rost de restul... cumva până la urmă. Deci de carte, mi-a plăcut extrem de mult. Evenimentele din ea se petrec înainte de O toaletă a la Liz Taylor, dar tot am omis o carte după 320 de pisici negre. Știu e confuz și pentru mine. Aici în carte Melania se ciocnește cu Minerva un alt personaj epic a la R.O.B, deși …

Al cincilea as

Și... ultima recenzie pe azi. Iniţial m-am gândit să fac un articol mare, dar chibzuind puţin am hotărât că la cât de epice sunt fiecare din cele trei cărți merită un articol aparte.
Cum cartea e subțirică și ușurică de fel am terminat-o în mai puțin de patru ore, plus că am citit-o sub lumina unei lumânări s-au revoltat puțin pupilele mele, dar experienţa a fost unică.
Și iarăși mă apuc să laud cartea, Nu știu dacă am menţionat pe aici, dar perioada mea preferată din istorie; e interbelica. Iubesc totul legat de România interbelică, și dacă aș avea de ales, când și unde să mă nasc, atunci asta ar fi destinația mea. Aș renunţa fără remuşcări la toate avantajele tehnologice de astăzi, pentru toaletele burgheze ale acelor timpuri.
Cartea e plasată spre sfârșitul războiului cu mici episoade din anii '38-'39, un motiv în plus să-mi placă.
Magda, care ne căluzește prin lumea ei, e absolut fantastică, am simțit o legătură specială cu ea din prima clipă, în parte că purtăm același n…

O toaleta a la Liz Taylor

Da, încă o recenzie și iarăşi după o carte Rodica Ojog-Brașoveanu, surpriza-i că mai vine o recenzie după aceeași autoare în scurt timp. Mda, am fost harnică în ultima vreme . După setea provocată de .Necunoscuta din congelator, simțeam nevoia să mai citesc ceva de la aceeași autoare.

Când o citești pe Rodica Ojog Brașoveanu e ca și cum ai bea un pahar de șampanie; spumos amărui și elegant, de aceea șimți necesitatea de a mai servi unul și încă unul... Așa o să ajung alcoolică.
Plus că O toaleta a la Liz Taylor e cu Melania, yeah, Melania Lupu, o ador pe bătrânica aia.
Cine a auzit de Rodica, trebuie să fi azuit și de excentrica Melania. O bătrânică extrem de inteligentă, care-i place să mai sfideze legile provocând sau participând direct sau indirect la crime organizate în care sunt implicate obiecte de artă. Farmecul Melaniei este că îi place să o facă pe prostuța și duce de cele mai multe ori oamenii în eroare, manipulându-i discret. Fără să vreau sau de mai defapt premeditat am a…

Razbunarea asasinului

Și am terminat cu Farseer! Sunt mândră de mine. Cum bănuiesc eu că Universul a complotat în potriva mea în ultimul timp. Am avut evenimente cu liga și ASBP-ul, plus trebuia să scriu câte un articol aproape la fiecare. Deci, se înţelege de ce am cam tărăgănat cu finisarea trilogiei, mda... dacă stau să mă gândesc, nu am mi-am dorit atât de tare s-o termin. Vestea bună este că există o continuare,  și ce-i și mai tare eu am cartea, însă nu pot crede că am fost atât de proastă încât s-o duc acasă și s-o las acolo.... Pfff... nu mai am răbdare.
Seria asta de cărți mi-a intrat parcă în sânge și a trezit la viața pasiunea mea pentru citit. În fiecare zi abia aşteptam să vin acasă și să pun mâna pe e-reader. Ca pe timpuri am început să-l port peste tot cu mine, cum făceam când eram la liceu.
Cartea asta e extraordinar de captivantă. Chiar dacă acţiunea se scurge lent și practic nu vedem răsturnării de situaţie la fiecare pas, există ceva... Ai impresia că acolo printre pagini, ba chiar la …

Trilogia Farsser: Asasinul regal

Cred că au trecut mai bine de un an de când am citit primul volum, că am uitat cât de tare mi-a plăcut. La început mi-a fost greu să-mi aduc aminte  detalii, cum ar fi numele persoanjelor, și care-i treba cu ele, dar mi-am revenit repede în forță.
Robin Hobb m-a obișnuit cu stilul ei unic de a descrie lucruri aparent minore întruna, iarăși am citit ce facea Fitz toată ziua, însă cumva monotonia personajului nu m-a plictisit.
Mi-a plăcut felul în care acesta se maturizează, prin greșelile pe care le face, asta îi conferă lui o latură mai umană cu care poți face o legătură. Hobb a depus mult efort la construcția personajului lui FitzChivarly, nu pare clasicul erou dintr-o serie fantsy, cu destinul de a salva omenirea, nu e un erou, chiar dacă are o origine și puteri speciale. Faptul că greșește, simte teama, singurătate, iar mai cu sema indiferent de eforturile depuse nu merge totul conform planurilor lui. Toate astea îl fac un personaj unic în felul său, și am simțit asta, cu fiecare …

In my playlist Bubblegum Bitch

Cantecele semnate Marina & The Diamonds parca sunt scrise pentru mine.

Got a figure like a pinup, Got a figure like a doll. Don’t care if you think I’m dumb, I don’t care at all. Candy bear, sweetie pie, wanna be adored. I’m the girl you’d die for.
I’ll chew you up and I’ll spit you out 'Cause that’s what young love is all about. So pull me closer, and kiss me hard I’m gonna pop your bubblegum heart
I’m miss sugar pink liquor, liquor lips Hit me with your sweet love, steal me with a kiss. I’m miss sugar pink liquor, liquor lips I’m gonna be your bubblegum bitch I’m gonna be your bubblegum bitch
Queentex, latex, I’m your wonder maid Life gave me some lemons so I made some lemonade Soda pop, soda pop, baby, here I come, Straight to number one.
Oh, dear diary, I met a boy. He made my dull heart Light up with joy. Oh, dear diary, we fell apart. Welcome to the life of Electra heart.
I’m miss sugar pink liquor, liquor lips Hit me with your sweet love, steal me with a kiss. I’m miss sugar pink liquor, liquor l…