Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta mean article

Ingerul Mecanic

A trecut ceva timp de când nu am mai scris o recenzie aici și plus aș vrea să scriu despre Îngerul Mecanic, inainte să termin Daughter of Smoke & Bone, care e absolut fantastică.
Ei bine sesiunea a trecut, acum că am parte de o mini-vacanță bine meritată, m-am pus pe citit.
De fapt dacă nu mă înșel m-am apucat de cartea asta cam de vreo lună în urmă, dar din motive evidente nu am putut să o termin.
Nu m-a atras de loc cartea... În general am prevăzut ca nu-mi va plăcea, niciodată nu m-a prins nimic cei scris de Cassandra Clare, am abandonat cu ani în urmă seria Instrumente Mortale, după ce am citit primele două volume din serie. Atunci adolescentă fiind încă mai aveam o oarecare imunitate față de cărțile YA. M-am apucat de Dispozitive Infernale cu o oarecare fărâmă de speranță că e mai bună decât prima serie a autoarei. Într-adevăr, e mai bună dar nici pe departe waw! este supra-supraapreciată. Am spus-o de o mie de ori pentru mine cel mai important într-o carte sunt personajele,…

Get over it...

Deci a trecut mai bine de jumătate din ianuarie și eu mi-am amintit de blog... Adevărul e că aflându-mă în mijlocul sesiunii și cum eu am o cădere nervoasă, cum fac de obicei în acestă perioadă. Mă liniște faptul că mai am puțin și o șterg din orașul ăsta posomorât să o vad pe cea mai iubită persoană... mama.
Dar nu depresia mea semestrială e motivul acestui articol, după cum știți(sau nu). Cred că am undeva jumătate de an de când m-am făcut vegetariană. Atunci am luat o hotărâre esențială, să nu devin una din veganele clișeice care își impun viziunile asupra altor persoane. Niciodată nu m-am gândit că voi fi de partea cealantă a baricadei. Consider că sunt deja suficient de matură încât să i-au astfel de decizii, și daca mama e cumva licențiată să îmi critice noul stil de viață, ceilați oameni, nu sunt.
Totuși se găsesc "binevoitori" care-mi tot încercă să-mi predice viziunile lor, chiar dacă eu nu le-am cerut asta. Chiar cred că un nerd, ca mine nu s-a informat despre sub…

Karma si nonsens

Eu greu uneori să ai o minte nelimitată dar puteri fizice cu mult inferioare...
Azi am avut o zi superbă fără vreun motiv anume. De fapt este unul, ma petit coeur noir radiază de fericire... Am  o mică răzbunare efectuată atât de elegant încât ajung să cred că universul are acolo o concepție de dreptate să spunem așa.
Deci fără ca eu să mișc un deget, de fapt anume din pricina că nu am mișcat nimic. Universul a clădit un scenariu atât de imprevizibil că ajungi să crezi în Karma, hihi... Cu victime colaterale, și fără răsplata directă, să spunem așa totuși o frază îmi domină acum în minte. Fără să mă mustre conștiința... so epic!
Știu că nu are nici un sens ce ai citit, dar ăsta e și scopul meu actual.

The shades of Greyjoy

Ei bine, după cum știți(sau nu) ieri a fost o zi mai specială. S-au împlinit douăzeci de ani, de când o variantă mult mai inocentă și tânără de a mea, s-a hotărât că e timpul să apară pe lume.
De pe la cinșpe ani, am încetat să mă mai bucur de ziua mea, când am realizat că cu fiecare an în plus, nu fac decât să mă apropii de moarte. Cum probabil ați observat I'm in the good mood.
Și cum nu am bani de terapie, și urăsc juranlele, trebuie să-mi descarc energia negativă. Așa că săracul meu blog, e cel care suferă.
Ca un narcisist autetic ce sunt, urăsc să fiu ignorată sau eclipsată de ceva. Iar anul ăsta, cel mai mult m-a enervat faptul, că am auzit mai des despre premiera 50 shades of Grey, mai des decât "La mulți ani".
Ok, acum chiar mi-am pierdut orice speranță în umanitate.
Ceva timp în urmă am scris, un fel de recenzie pentru carte. Eram pe atunci indulgentă(cât de cât). Însă acum după un șir lung de mean articles, am să fiu foarte sinceră în legătură cu cartea dată.

Frustrari...

Cum am spus un mean article de zile mari. S-au adunat ceva frustrări și le voi vărsa cu plăcere perversă pe săracul meu blog. So... let's begin.
Am trăit până nu de mult cu iluzia, că dacă voi respecta toate regulile impuse de mentalitatea societăţii, voi fi cumva eventual recompensată. Mda...
Am fost de mică, fetița cuminte și ascultatoare, dar vai, cu toată modestia am fost fica perfectă.
Well, I'm totally nerd! Chiar dacă, am o dantură perfectă și vedere desăvârșită. Dar, chiar așa, încercând să fiu perfectă și să mulțumesc pe toată lumea, am înțeles că e inutil. Nu poți fi în grațiile tuturor ori cât ai vrea.


“So many vows… they make you swear and swear.Defend the king. Obey the king. Keep his secrets. Do his bidding. Your life for his. But obey your father. Love your sister. Protect the innocent. Defend the weak. Respect the gods. Obey the laws. It’s too much. No matter what you do, you’re forsaking one vow or the other.”
Spre exemplu, am auzit de vreo sută de ori opinia c…

Ignorantii perfecti

Iognoranți, asta suntem noi, ne descurcăm atât de bine cu funcţia asta, încât definim la perfecţie cuvântul dat.
Urăsc să-mi tratez blogul în acest fel, scriind articole politice, dar chiar nu pot să mă controlez acum. Suntem în plină campanie electorală, și cum eu mă aflu la moment în România, pot spune că sunt prinsă între două campanii, de parcă una nu-mi ajungea.
Politică, prin definițe de mai murdară ca o baie publică, și asta spune multe. De aceea înţeleg sincer oamenii care nu vor să aibă nimic de a face cu ea. Dar când spui: dă-i dracu de vot... Mi se pare o ipocrizie incredibilă.

Conform fascinantei noastre clase politice și a sistemului electoral, votul tău va fi împărţit frumos învingătorilor în cazul în care n-ai ai votat. Și cine la noi i-a mereu majoritatea voturilor? PCRM! Poti să fii cel mai mare anti-comunist, să-l urăști pe Voronin și pe toți de teapa lui. Dar, în momentul în care nu ai mers la vot, e ca și cum i-ai votat, surprinzător nu!?
De aia, oameni buni, eu o…

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Nu chiar o recenzie pentru Fallen

Cum oare, fiind conştientă, totuşi găsesc şi citesc cele mai bolunde prostii posibile. Da ştiam că-i o carte tipic YA, plină de clişee lipsită de fir narativ şi logică, daaar. O voce demonică din capul meu mi-a spus: Hai na, cât de rău poate fi? Ei bine acum ştiu. Vorbesc despre cartea "Fallen", care spre nefericirea mea a nimerit, dracu' ştie cum, pe e-book-ul meu. Având atâtea cărţi de citit şi aşa de puţin timp, nu credeam că  voi apăsa vreodată butonul read, şi totuşi păcătosul de internet, m-a provocat. Primind un feed cu imaginea de mai jos.
Cartea va fi ecranizată, nu că aş fi uimită, că sunt încă muşte ce încearcă să câştige la hoitul lui "Twilight", dar chiar serios, sunt cărţii mult mai bune care ar merită un film, şi totuşi...
Vorbind de despre carte, aproape vomit când numesc clone mult mai proaste decât "Twilight" (gen 50 Shades of gray) cărţi. Da, aşa ceva e posibil să există cărţi şi mai proaste. Dacă asta e viitorul omenirii în litera…

Spoturi- politice-hollywoodiste

Hai că nu mă pot abţine, odată ce-am început cu politică, mă mănâcă deja mâna să mai scriu un articol, plus ca mi se oferă şi motivul pe tavă, de parcă cineva mă provoacă.
Astăzi o să scriu despre spoturile politice lansate de liderii diferitor partide, doar e an electoral. nu? Cui îi pasă că campania în sine încă nu a început, toţi se folosesc fiece sărbătoare pentru a atrage mai mulţi şi mai mulţi alegători. După ziua profesorilor, sărbătorile de iarnă şi 8 martie i-a venit rândul Paştelui să fie pus pe monitor cu etichetă politică. Un exemplu elocvent mai jos.



Nu mă leg de modul în care-i făcut, că o să încep să-l laud. Şi să mai spună cineva că cinematografia moldovenescă e moartă. Nici la Hollywood nu se pot lăuda cu asemenea creaţii, fiindcă din punct de vedere artistic clipurile dat sunt foarte reuşite, se vede mâna unui profesionist şi mâna unui bogătan.
Însă cum sunt eu mai neconformistă, nu sunt impresionată de mesajul spotului, de mai sus, care se vrea înduioşător: Uitaţi-…

Pseudo-poliglot din parlament

Când mi-am făcut blogul ăsta, mi-am şi jurat că n-am să scriu despre politică, şi uite că-mi încalc jurământul. Ha-ha, nu pot pur şi simplu să mă abţin, eu şi politica avem o relaţie ciudată, înţeleg că e toxică şi benefică pentru creierul meu, şi totuşi o urăsc şi mă fascinează concomitent.
Dar să revin la motivul care m-a adus aici, scriind un articol cârcotaş. Şi anume, monologul polilingvistic a deputatului PCRM, Oleg Reidman, sa fiu sinceră nici nu ştiam de existenţa dumnealui până la moment. Însă acum, spre ghinionul lui, va deveni o etichetă pseudo-poliglot cu diplomă.
Vezi video
(video) Stop cadru: Momentul lui Reidman în Parlament
Pot înghite multe, chiar pot, e o capacitate genetică a tuturor moldovenilor. Dar sunt momente când nu mă pot abţine, mai ales când un incult ajuns, naiba ştie cum în parlament, violează limba română şi încă se mândreşte cu asta. Mai ales că şi engleza şi franceza şi puţin italiana au fost victime înregistrate ale respectivului.
Domnule Reidman, dre…

De ce Moldova nu citeste?

De ce Moldova nu citeşte? Care o fi motivul, lenea, obscuritatea lipsa de timp? Cred că răspunsul se află mult mai adânc în istoria neamului nostru. Cum bine ştiţi la etnogeneza neamul românesc stau ţăranii, care până în secolul 19 nu au avut acces la învăţământ, şi cum şcolarizarea pentru ţăranul oropsit, nu semna decât pierdere de timp şi de bani, pentru copii nu era o perspectivă strălucitoare cu dascălii violenţi şi îndoctrinarea masivă a unor minţi neşlefuite. Astăzi nu cred că lucrurile s-au schimbat prea mult, doar că deja părinţii insistă ca copii lor să meargă la şcoală în timp ce copii, prefera să stea toată ziua în pat cu calculatorul pe genunghi.

Şi asta-i realitatatea în care trăim, dacă-i pot înţelege pe copii din secolul 19 ce aveau grija zilei de mâine şi nu aveau timp pentru cărţi, nu-i pot nicidecum înţelege pe cei din generaţia mea. Care cu atâtea oportunităţi pe care internetul le oferă, preferă să facă schimb de vizite pe odnokaşniki. Plătim scump pentru lipsa de…

Daca as...

M-am hotărât să fac o mini serie de postări cu Dacă aş fi vreun personaj dintr-un film cum aş acţiona eu. Având o incredibilă dorinţă să fac mişto de clişee şi personaje stupide încep.

Dacă aş fi atagonistul dintr-un film aş pune bomba să explodeze la 00:02 secunde...
Dacă mă aflu într-o casa bântuită aş rămâne acolo pînă fantoma se hotărăşte să mă ucidă, aş lua un taxi apoi un avion şi m-aş muta pe alt continent.
Dacă ar veni apocalipsa zombie, m-aş camufla şi aş începe să-mi exersez rolul
Dacă un vampir sclipicios şi virgin, mi-ar spune că-mi doreşte sângele, mă priveşte în timp ce dorm... (şi alte chestii care nu sunt romantice) atunci sigur l-aş căuta pe Van Helsing sau pe Blade
Dacă aş fi: Thor, Wolverine, Superman, Klaus sau Captain America nu m-aş mai îmbrăca niciodată!
Dacă aş fi Batman... aş fi Batman!
Dacă aş fi Voldermort aş avea un nas
Dacă aş fi aleasa, după salvarea omenirii aş subjunga-o sub dominaţia mea supremă
Dacă aş conduce o armată de extratereştri, i-aş pune să atace cu …

Nu ştim să ne promovăm

Fiecare ţară tinde să-şi expună valorile culturale pe care le are. Adică cărţile, muzica, poemele însă nu numai din domeniul artei ci şi a tehnicii descoperilor ştinţifice, dar mai cu seamă îşi promovează personalităţile. Este absolut normal să-ţi promovezi oamenii de valoare ai ţării tale.

Asta fac şi moldovenii? Nu chiar. După destrămarea impriului sovetic, în care românilor din stânga Nistrului li s-a băgat pe gât idoalizarea lui Lenin, care apropo nu prea are vreo legătură cu noi, şi odată cu căderea imperiului a dispărut şi personalitatea la care oamenii să se închine. Acesta a fost repede înlocuită cu Ştefan cel Mare, un nume pe care toţi îl cunoaştem, şi cum să nu când ici colo avem ba un bust ba monumet, iar dacă ne uităm la bancnotele noastre, şi aici e Ştefănică. Toată lumea afirmă că Ştefan a fost un om mare, sunt total de acrod, chiar a fost un tip super inteligent şi patriot care a făcut un bine gigantic românilor din est. Dar promovarea lui la exces e absurdă, oameni şt…

50 shades of Grey - Sau cum să-ţi omori nişte neuroni

Toată lumea a auzit de cartea asta, şi mare parte din acestă lume i-a dat note mari acestei "cărţi" dacă o putem numi aşa. Mă şi umflă râsul când găseam câte un articol pe internet cu referinţă la ea care spunea, citez "O carte despre o femeie curajoasă care calcă peste standarturile impuse de societate" chiar şi când am scris asta m-a umflat râsul. Cu toate că intuisem ce anume conţine cartea asta, când am a găsit din curiozitatea mea bolnavă nu m-am putut abţine să nu încerc s-o citesc. Puţine cărţi care au trecut prin mâna mea m-au făcut să nu le pot termina, ori că erau grozav de plictisitoare ori penibil de proaste.

Asta e prima oară când am întâlnit o carte şi n-am putut s-o finisez din ambele motive. Chiar şi scenele de sex mi s-au părut mediocre. Întreaga carte nui de fapt o prostie, ridicată la pătrat, înmuţită şi dublată de zeci de ori. Conţine atâtea clişee încât te sufocă toate odată şi trebuie să ai un sistem nervos perfect sau un creier lipsit de cir…