Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta nuvela

Sweets to the sweet

Ophelia is a sweet girl, everyone could agree on that. She has warm brown eyes, beautiful pale skin and messy heavy cruls wich seem brown-red in the light, like sun died in her cruls, a fascinating yet terrible death. Once her cruls were gold pure, and smile never left her face, but that was long time ago, it seems like centuries. She was inocent, childlike and naive, completely unaware of the harsh realities of life. But then she broke her heart and dreams, insecurities were born and sadness filled her heart. Yet her whole character is that of simple unselfish affection for her father, brother and ... her lover. Or that is? She did loved once, tremendously, but like a fire in the cold snowy night, that love died. And now is snowing with petals of a rue flower.
Inspired by Hamlet's Ophelia.


recharge

Whenever i feel sad, I open my closet and one by one I put on most stately gowns and dresses, that I possess. I lock the door, so it can be just me and my reflection. So I spend my time, looking at myself... It may be a little narcissistic, and yes, it is. But this is my way to recharge my love for myself, my confidence and my courage. To look at my elegant body, my sweet smile and my perfectly messy hair, I see how I grow up, how I change and how I gain a particular kind of beauty. And it isn't my athletic body or my long hair, it something more. That something that makes me stronger. We all need that, just a time with ourselves, where without intervention from outside, we learn to love the person who looks back at us in the mirror. And for that moment we can take down all your fears and weaknesses, and become who we truly are. And that moment is priceless, we should learn how to live it over and over again.

Fata de zahar 3

Cad timid câțiva fulgi din cer. Vântul le învârte într-un dans amețitor. E alb. Peste tot. Până și părul ei bogat adăposteș-te zeci de fulgi. Refuză să se topească. E și mai frumoasă așa. Dacă s-ar vedea ar zâmbi. De altfel e tristă. A devenit starea ei naturală. Un zâmbet o costă mult. Și mai mult o doare.
E frig. Și ninge cu zahăr. Însă ea șimte că se topește. Dulcea fată de zahăr... Se topește. Iar ambalajul perfect ce o adăpostește se pricepe perfect să ascundă asta. Inima ei slășuește într-o pustietate. Iar frigul o face și mai rece. Bătăile devin rafifiate. Iar sângele circulă leneș prin vene. Dacă nu s-ar forța ar cădea. E încă în picioare. Pe cât timp? E un mister și pentru ea. E rece. Respiră greu. Se simte rău. Ar fi din cauza frigului de afară sau a celui din interior? Îmbrățișează însă această stare. O face să se simtă umană. Chiar dacă doare. E frumos. Ca un apus sângeros, când soarele moare încet lăsând în urmă culori vii. Acum însă cerul e în ceață. Până și soarele s-a…

Bittersweet

On the wood table was a old magazine and a cup of cold tea.  She was starting at the girl on the cover,  a pretty one. She was pretty too,  even on the worst days and even when she was so broke inside  that she found hard to breathe. But,  unlike that girl, on the cover, she didn't laugh, she faked so many smiles that she forgot how to truly laugh. Oh, sad pretty little girl... 
So...  right, in all her acts,  less that one.  One thing, so human-wrong,  but so awful from her perspective.  It was eating her down to her bones. Her heart grow colder by the day.  And everything else didn't matter anymore. She used to tell herself,  that she can fix it,  but that didn't work anymore.  All her hopes and dreams just flew away in the wind. Her tea was bittersweet,  but she hated it, because it was cold.

Fata de zahar 2

Afară e frig. Un frig, care te moleșește. Te face să te ascunzi sub pături. Să visezi la vară. Acum ea visează. Picioarele ei sunt de fapt mângâiate de valurile blânde ale mării. Ciorapii nu există. Frigul e doar o iluzie.  Se pierde în amintiri. Azi a fost greu.

Timpul a mers greu. Și gândurile ei la fel. Cafeaua s-a răcit. Ar încălzi-o, dar oare mai are sens? Se ascunde sub pături. Are un mic moment de siguranță. Liniște. Îi place. Părul ei mătăsos alunecă pe obraji. Ca o mângâiere caldă. Aproape aude o voce. O amintire frumoasă. De când era mică. La fel de dulce ca zahărul. Cu bucle blonde și ochi nevinovați. S-au schimbat multe. Încă e dulce. Așa pare. Încă mai are bucle vii prin cap. Un zâmbet vesel. Însă ochii. Ochii privesc. Nu zic nimic. În ochii care reflectau atâta pasiune și dragoste, abia de a mai rămas ceva. Se simte pustie. Unde a dispărut? Și de ce? Are răspunsuri pentru tot. Însă ce să facă cu răspunsurile? E o întrebare...
Lasă asta. Se va gândi la asta mai târziu. N…

When snow was sugar

There was a time when snow was sugar, it fall quietly  from the sky. We were younger,  more fragile in the way. We lived in the state of fairytale. We were that beautiful princess, whit golden hair,  or the brave knight, who slays the dragon, the hero who start his quest. We haunt forest in the night,  surrounded by the howl of wolfs and light of moon.  We dreamed, and dreamed... About a love that last forever and that delightful happy ending. But now  that sugar snow melt. What happened between then and now? Is simple our dreams become so small. The colors just wiped form our eyes.  And everything become like ashes blend with mud. 

Fata de zahar

Luni, dimineaţa... câteva secunde până sună alarma. Ea e trează, visează un somn impus. E partea favorită a nopții. E unicul lucru pe care îl poate controla, așa că savurează. Șase fix, sună alarma, în sfârșit... Mâna ei palidă se întinde instinctiv spre telefon, și oprește melodia. E liniște din nou, și ea stă încă în pat. Aici poate fi vulnerabilă, nimeni n-o vede... însă se scoală oricum. Aprinde lumina, asta îi rănește ochii, însă se forțează, ea poate să se forțeze. În fața oglinzii, părul ei e un dezastru, fața ei arată mai rău. Se spală cu apă rece însă nu o ajută. Se forțează din nou, ea poate.
Începe rutina de dimineață. Patul, și cafeaua... și cea mai bună parte machiajul. Cum fiecare mișcare a pensulei capătă încredere, ca un războinic ce se marchează cu vopsea pe fața înainte de luptă. Fiecare zi e o luptă.... Asta o face să ofteze. Alungă totul din cap, dacă va plânge de dimineață, nu-i de nici un folos să plângă de dimineață. Autocontroul e totul. Pune hainele pe ea, ca…

How to become a villain

All the good old stories begin that way.A special one, who is destin to save the world, from evil.The hero who must fight to the villain. The good guy succedes, gets the girl, and everyone lives happily ever after. But what about that villain? The mastermind guy, who planned all this. We have to give him some credits, I mean… waw! He had the perfect plan for world control and genocide. And he fails because some arrogant douchebag, who seriously thinks his special, gets in his way. Men… heroes are assholes, really boring assholes. When villians are much more delightful. I don’t know about you, but I rather read about a villain, instead of yet another story about the hero and bla, bla… If you are like me, the you are in the right place. Because this isn’t the story about heroes and love. This is the original of a villain. This is the story about me!

Nadina pe moarte

Nadin se aseză pe fotliu alb și incomod de moale, pentru cineva aflat prima oară în antreul unui cabinet psihologic, fata era destul de calmă, totala lipsă de anxietate se datora nervilor tociții bine timp de 19 ani. Nadin considera sincer că e ultima persoană care ar avea nevoie de orice fel de ajutor ”Știu că-s nebună, dar m-am împăcat cu ideea.”

The hedge knight

Cum Farseer mă consumă la propriu, am luat o scurtă pauză. Fiindcă intuiesc că voi fi la fel de traumată după ce o termin, cum am fost după Nunta Roșie. *sigh* Drame am în viața reală suficiente. *sigh again*
Așa ca să-mi recreez creierul(să spunem așa) am încercat și eu să citesc o nuvelă grafică.
Niciodată până acum nu am citit un comics cap coadă, nici nu prea am fost tentată. Îmi place să-mi imaginez singură tot ce citesc, iar desenele mai mult mă încurcă decât să mă ajute.
Dar cum era vorba de o nuvele după GRRM, n-am ezitat.
Când credeam că știu care-i treaba cu universul ASoIF,  am realizat cu citirea acestei nuvele că nu știu nimic. Pff... e dea dreptul foarte frustrant, m-a cam lăsat în ceață. Sunt sigură că mi-ar fi plăcut mai mult dacă o citeam sub formă de text și nu comics... Dar trebuie să recunosc a fost o experiență unică... nu cred că o să se repete în timpul apropiat. Și trebuie să apreciez grafica superbă a comicsului, la fiecare final de capitol mi-aș fi dorit să …