Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta recenzie

Maestrul si Margareta

Știți sentimentul când trebuie să citești? Și anume știi ce carte vrei să citeși, o vrei doar pe ea, fără alte discuții.
Așa am pățit eu cu Maestrul și Margareta, deși acum vreo 3 ani am reușit la perfomanța de a citi vreo 50 de pagini, oricum cartea nu s-a legat de mine atunci, acum însă parcă o voce divină mi-a șoptit: ești gata! Deci cum am plecat acasă am m-am și apucat de ea. Este un roman foarte greu se întâmplă multe acolo sunt multe personaje ce apar și dispar așa de repede încăt nu realizezi ce se întâmplă. Autorul descrie foarte bine Moscova în plină expansiune a propagandei sovietice, ateismul forțat și valorile rușilor din a cea vreme. Chiar dacă plotul central despre vizita Diavolului în Moscova și spectacolul care-l dă e departe de a fi real, mentaliatea rusilor, ostilitatea fața de libertatea religioasă și cea de gândire sunt cât se poate de reale. Bulgakov le prezintă ușor și fluid.
Bulgakov sparge bariera trasă dintre bine și rău. Nu există un erou și un villan aici,…

Suge-o, Ramona!

Nu credeam că voi ajunge să citesc cartea asta vreodată, dar așa cum se întâmplă mereu și știți zicala "Nebănuite sunt căile Domnului." Acum 2-3 ani am ajuns blocată temporar  în București unde urma să fac o escală cu trenul, însă din pricina punctualității CFR-ului am ajuns sa pierd trenul și nevoită să aștept vreo două ore în gară pe următorul. Colindând netul am ajuns să citesc la un moment dat Suge-o, Ramona! Cum era în trend pe atunci, (dar e și acum) curioazitatea în echipă cu plictiseala a învins rațiunea și am citit și eu câteva capitole. Nu mi-au plăcut! Nu pot să spun că și cartea mi-a plăcut, acum că am terminat-o, dar mă rog era duminică și eu nu aveam ce face, și simțeam nevoia să citesc ceva lejer.
Ok, am câteva probleme cu cartea asta:
În primul rând autorul m-a preîntâmpinat încă de la început că nu are pretenția de a se numi un scriitor, dar dacă totuși a scris o cartea, a publicat-o și scoate bani de pe ea poate ar trebuii să revizioneze titlul. Și da, pri…

Inferno

Am pus de mult timp ochii pe cartea asta, însă abia acum am reuşit să o citesc. Cred că am citit, toate cărțile lui Dan Brown sau toate cărțile sale publicate în română, cel puțin.
Pot spune cu siguranţă că Inferno e cea mai bună din toate, mai bună chiar ca Codul lui Da Vinci. Nu sunt fana lui Brown, dar poate faptul  că îi citesc toate cărțile, spune alt ceva.

Am citit Codul lui Da Vinci, Îngeri și Demoni, Simbolul Pierdut și Fortăreața digitală (astea parcă sunt) De mult timp, încă de când eram în gimnaziu și chiar dacă pe atunci încă nu aveam un simț critic la fel de ascuțit, am observat o parte repetitivă în stilul lui Dan Brown. Chiar dacă plasează informații din simbolistică și istorie, crează același plot cu exact aceleași personaje. Cu excepția cărții Fortăreața digitală, care nu Robert Langdon nu este personaj. În restul plotul se repetă până la extreme. Profesorul este trezit în toiul nopții și chemat să ancheteze crima unui doctor( în științe sau istorie) moartea căruia a…

Nemesis

Vai, cât am așteptat să citesc cartea asta! Am găsit recenzia ei pe un blog și pe loc am știut că îmi va plăcea, a fost un fel de dragoste la prima vedere. Și cum stelele s-au aliniat și universul complotat în favoarea întâlnirii mele cu Nemesis, am reușit să o cumpăr de la Diverta cu doar 10 lei, 10 lei! Ar fi fost un păcat capital să nu o i-au mai ales că oriunde pe net, stocul era epuizat și am luat-o din ultimele două exemplare, sau chiar ultimul, nu sunt sigură.
 Nu pot să spun exact ce m-a atras titlul sau eticheta autorului ca: "Cel mai bun autor american în viață". Dacă mă întrebi pe mine e un titlul care cere mult. Nu am citit niciodată nimic de Philip Roth și curiozitatea mea s-a dublat, după Nemesis sigur o sa citesc mai multe.
Roth, are un stil fluid, ușor și care te agață din prima pagină, nu încarcă cartea cu supra descrieri pompoase sau acțiune pas cu pas, stilul său e monoton și simplu, totuși te atrage ușor. Mi-a adus aminte puțin de stilul lui Robin Hobb, …

Dreams of Gods and Monsters

Well, am terminat și ultima carte din trilogia Daughter of Smoke and Bone. Nici nu pot să cred până la urmă că am făcut-o! Dreams of Gods and Monsters e plină de acțiune și răsturanari de situații. Sunt introduse noi personaje, la început nu poți sa-ți dai seama ce naiba caută aici, ca mai apoi totul să se așeze la locul lor, Ador stilul fluid a lui Laini Taylor, felul cum te aruncă în intrigă și apoi te ghidează ușor, ușor către rezolvarea ei. E o tactică excelentă de a ține cititorul legat de carte, nu mulți autori pot să facă asta și care o fac și sunt cu adevărat talentați. Și asta nu e partea cea mai bună a seriei e că cartea are substanță, nu există, nici un lucru lipsit de sens, totul are o logică și are locul său în poveste ca un puzzele pe care-l vezi din ce în ce mai bine pe măsură ce avansezi în rezolvarea lui complexă.
Ah și personajele! Ador personajele din cărțile astea, nu le pot reproșa nimic și sentimentul de vinovăție a lui Akiva, chiar dacă mă irita câte odată, e bi…

Days of Blood and Starlight

Pur și simplu nu găsesc cuvinte să spun cât de tare iubesc seria asta... E genul de carte care te face să nu dormi noaptea și dacă totuși dormi să visezi despre lumea fantastică creată de Laini Taylor. Mi-a plăcut totul la cartea asta. Plot-ul e bine scris și gândit, conflictul personajelor de asemenea și personajele... vai personajele! Mi-au plăcut toate chiar și cele negative... Dar partea cea mai bună că nu este o linie distictă cu bad guys vs. good guys. Totul e complex și nu poți trece de partea unei baricade.
Taylor ne lasă să vedem din perspectiva unui set de personaje fie ele principale, secundare sau episodice, fie ce capitol e un delicu, pătrudem în mintea personajelor ajungem să le vedem dorințele și frica care-i domină, motivele care-i fac să acționeze și asta îi face atât de umani fie că sunt chimaera, îngeri(seraphim) sau chiar oameni, sunt atât de bine scrisi încât devin palpabili la un moment dat. Și asta nu e tot fiecare capitol se încheie cu câte o nouă întorsătură …

Daughter of Smoke and Bone

Weird habit... Obișnuiesc să mai citesc și cărți în engleză, adică să le ascult în timp ce le urmăresc cu ochii. Cum mai practic și eu engleza mea așa plus am oportunitatea sa citesc cartea în limba în care a fost scrisă original i-aș zice mai curând. Good habit.

Când m-am apucat de Daughter of Smoke and Bone , m-a prins încă de la prima pagină, stilul autoarei e foarte fluid, captivant și chiar poetic uneori. Personajele... waw! Chiar dacă cartea pare că e mai mult o broșură pentru trilogie, personajele sunt bine plasate și complexe, dark și bineînțeles misterioase. Partea cea mai bună este cum totul pare normal de la început ca pe măsură cum avansezi cu fiecare pagină să descoperi că totul e departe de a fi normal. Mi-a plăcut cum unele lucruri sunt explicate altele lăsate în umbra pentru a păstra interesul cititorului. Revenind la personaje, care cum am menționat mai sus sunt waw! Mi-a plăcut de Brimstone cel mai tare, dar și Akiva și Karou nu m-au lăsat indiferentă Fiind puțin mat…

Ingerul Mecanic

A trecut ceva timp de când nu am mai scris o recenzie aici și plus aș vrea să scriu despre Îngerul Mecanic, inainte să termin Daughter of Smoke & Bone, care e absolut fantastică.
Ei bine sesiunea a trecut, acum că am parte de o mini-vacanță bine meritată, m-am pus pe citit.
De fapt dacă nu mă înșel m-am apucat de cartea asta cam de vreo lună în urmă, dar din motive evidente nu am putut să o termin.
Nu m-a atras de loc cartea... În general am prevăzut ca nu-mi va plăcea, niciodată nu m-a prins nimic cei scris de Cassandra Clare, am abandonat cu ani în urmă seria Instrumente Mortale, după ce am citit primele două volume din serie. Atunci adolescentă fiind încă mai aveam o oarecare imunitate față de cărțile YA. M-am apucat de Dispozitive Infernale cu o oarecare fărâmă de speranță că e mai bună decât prima serie a autoarei. Într-adevăr, e mai bună dar nici pe departe waw! este supra-supraapreciată. Am spus-o de o mie de ori pentru mine cel mai important într-o carte sunt personajele,…

#Girlboss

Sunt absolut sincer când spun că abia am așteptat să pot scrie și eu ceva aici. Deci revenind cu un brand new design pentru blog și o recenzie proaspăt scoasă din cuptor.
Deci... in real life, nu există așa ceva ca dragoste la prima vedere, nici nu trebuie să insit pe subiect. Însă când vine vorba de cărții, dragostea de la prima vedere este mai reală și palpabilă ca ecranul din fața ta. Eu știu. Deoarece cum am văzut cartea asta am știut că o să-mi placă. Deși nu sunt adepta cărților motivaționale și de autoeducare, gen "Cum să fii milionar". #Girlboss mi-a plăcut și încă enorm. Chiar mi-am luat o agentă și un pix și am notat fiecare citat care-mi făcea cu ochiul, țin să precizez că nu am mai făcut asta niciodată cu altă carte. Fiindcă am știut de la bun început că o sa-mi placă foarte mult, și așteptările mele au fost pe măsură.
Mi-a placut enorm structura cărții, mai ales modul în care se începea fiecare capitol, cu o ilustrație și o pagina complet neagra cu citate cores…

Bufonul de Aur

Deci eram prin mall, aici în Petroșani, și cum eu nu trec pe acolo fara sa vizitez libraria și acolo am vazut-o! Pot să jur că o voce îmi șoptea să o cumpăr! Și poate nu faptul că aud voci căre îmi spun să cumpar cărți și eu mă supun dorinței lor ci faptul că am dat fără să clipesc aproape 70 de roni. Privind înapoi: n-am regerete!
Citesc trilogia Fasser și Omul Arămiu de vreo doi ani, cred că e una din puținele serii care încă mă captivează cu fiecare volum. Cel puțin a trecut un an de când am citit Misiunea Bufonului.

Am luat cartea fără să mă gândesc că mi-ar fi foarte greu să-mi amintesc plot-ul unei serii atât de voluminoase, dar cunoscând stilul lui Hobb, nu mi-am făcut griji. Tonul e fluid și monoton, dar nici decum plicitisitor. Mi-a lipsit foarte mult Ochi Întunecați, era personajul meu preferat și mi se upleau ochii de lacrimi ori de câte ori îi citeam numele, sper ca Fitz să nu se lege de nici un animal pe viitor, asta mi-ar frânge inima. Cartea e foarte voluminoasă se înt…

summer and books

Și s-a dus vara! Am puține regrete în viața mea scurtă de 21 de primăveri. Dar cel mai mare regret este faptul că nu m-am născut undeva mai aproape de ecuator. Ador vara, soarele și marea... probabil de asta stau în cel mai ploios oraș din România. Chiar dacă nu am postat recenzii în ultimile luni, totuși am găsit timp să citesc ceva. Deci să fac și eu scurte recenzii asupra cărților citite.

Coliba unchiului Tom de Harriet Beecher-Stowe 
Cu ceva timp în urmă mama îmi vorbea de cartea dată, mi-a fost rușine să-i spun că nu o citisem. Mi-a plăcut foarte mult subiectul cărții chiar dacă nu mai e actual (oarecum). Din păcate rasismul e încă prezent și societatea noastră încă mai are nevoie de astfel de opere. Nu prea am ce sa spun despre subiectul și stilul cărții, e formulat bine și concis. Chiar dacă am găsit câteva lacune pe aici pe colo. Cum spun mereu, personajele sunt cele care construiesc povestea, iar aici avem cel mai bun exemplu. Lupta pentru libertate și însăși dragostea pentru f…

Outlander - Calatoarea

Sunt mândră de mine am dat cartea asta de aproape 900 de pagini în relativ trei zile. Încet, încet intru în forțe și asta-mi dă putere. La moment sunt extra obosită după o grea și lungă sesiune, plus blocajul meu temporal în Petroșani. Am eu ceva sentimente pentru orașul ăsta dar deja mă sufocă și vreau să o șterg de aici. Dar revin la recenzie, că pentru ce altceva aș fi deschis acest articol.
Am tot auzit de Outlander de mult timp, dar cum lista mea de must-read e lungă nu am mai apucat să o citesc până acum. Surprinzător pentru mine cartea e mult mai bună decât mă așteptam, credeam că o să dau peste o altă poveste clișeică YA, sau ceva de genul. Însă nu a fost să fie, chiar dacă titlul și descrierea sumară de pe spatele cărții îmi insufla un oarecare scepticism, i-au dat o șansă. Mi-a plăcut foarte mult anii în care are loc acțiunea, 1945 și 1743, ceva nou pentru mine. Ideea călătoriei în timp e foarte greu de afișat în orice poveste, și anume consecințele acestei călătorii. Chiar…

Me before you

Am supravețuit încă unei sesiuni, nervii mei sunt și acum întinși și nu pot să-mi revin, nici nu pot să-mi imaginez cum v-a fi în anul 4. Eh, ca să mai trec peste micile mele probleme, mă mai relaxez cu o carte două. Chiar a trecut ceva de când nu am mai citit ceva ce nu e curs legat de UPET sau pe lângă. 
Am auzit recent despre filmul Me before you, cineva pe internet a comentat că și bărbații au plâns când l-au văzut. Cum sunt eu mai insensibilă de felul meu, am devenit curioasă. Nu prea o am eu cu filmele romatice, le găsesc clișeice, stupide, prost jucate și prost scrise. E foarte, foarte greu să scrii o poveste de dragoste cât de cât originală și bine plasată. Jojo Moyes a reușit, cum am pus mâna pe cartea asta mi-a fost greu să mă despart de ea, pe lângă acțiunea și discernământul, personajele au fost perfecte, mi-a plăcut faptul că din când în când se trecea subtil de la Louisa la alt personaj am putut astfel înțelege și motivele de care sunt dominate și celelante persoane din v…

Shogun

Nici nu-mi vine sa cred ca am terminat cu Shogun! Cum mi-a venit ideea strălucită să încep școala auto,  iar acum nu mai am încotro și învaț, ce sa faci?  Trebuie cineva să conducă colectia mea de automobile. Dar oricum cu chiu cu vai,  am terminat și cartea asta.    Și pot spune ca nu e nici pe departe o carte ușurică.  De la prima pagină pana la ultima e captivantă și complexă în același timp.  Se întâmplă o grămadă de lucruri cu o mulțime de personaje,  cărora cu greu le pronunți numele,  mai cu seamă să-i înțelegi.  Clavell a făcut o treabă minunata.  De mult nu am mai citit ceva atât de complicat și bine scris în același timp.  Povestea se bazează atât pe întâmplări istorice reale cat și personaje. Mereu am avut o fascinație pentru Japonia și tot ce e japonez.  Și citind acum câțiva ani Memoriile unei gheișe am înțeles mai bine cultură și poporul japonez, care este cu mult superioară celei europene. Iar cartea de față o confirma.  În mare parte se urmărește povestea lui Blacktho…

Laleaua neagra

După ce am citit Contele de Monte Cristo, m-am îndrăgostit de Dumas, și acum că tot am găsit o carte de a lui pe acasă, am și adus-o cu mine la o plimbare spre Petroșani, ei bine nu a ajuns aici până nu am terminat-o undeva prin București. Mda... un lucru bun din călătoriile astea, măcar citesc.
Mi-a plăcut foarte mult, am regăsit stilul caracteristic al autorului. Iar personajele deși lipsite de complexitate și colorate strict alb-negru, au fost suportabile până la urmă. Din nou nu aveam idee ce reprezintă cartea și m-am pornit orbește să o citesc. Cum pentru mine esența personajelor într-o carte e totul, de data asta nu am reușit să găsesc nici unul care să-mi capete afecțiunea, i-am lăsat pe toți în friendzone cu simpatia mea rece. Dragostea dintre Roza și  Cornelius mi s-a părut forțată. Inteligența aparentă a Rozei a cam dispărut de la început la final, iar tatăl ei Gryphus, când părea simpatic și de treabă când măgar, când tiran, așa că cred el îi revine titlul de cel mai comple…

Alchimistul

Și o nouă recenzie! Cum n-am astâmpăr, și iar colind drumurile, trebuie să-mi petrec și eu timpul de la o stație la alta. Deci efectiv urăsc cititul în tren, dar cum n-am de ales, decât să mă holbez ore în șir la o floare de pe bancheta din față mai bine mă uit la o carte, logic. Îmi ador e-reader-ul, fiindcă, chiar dacă mă mai trădează din când în când,  murindu-i bateria, oricum adăpostește o sumedenie de cărți pe care eu încă trebuie să le citesc.
De data asta am dat de Alchimistul. Am tot auzit vorbindu-se despre cartea asta încă de când eram mică, însă nu m-a preocupat tare mult. Așa că fără să am idee despre ce merge vorba m-am apucat să o citesc, pe drum, unde n-am scăpare.
E destul de mică cartea și are o filozofie drăguță asupra vieții, personajele un pic romatizate, dar e ok. Însuși plot-ul e destul de intresant. Dar oricum acolo undeva a lipsit cireașa de pe tort. Da, o fi glazura delicioasă, decorul perfect, dar oricum ceva lipsește. E de fapt o carte bunicică, ca motivar…

Chimie perfecta

Ok, am o scuză. Plauzibilă... Da știu că sunt o persoană slabă și n-ar trebuii să mai citesc prostii YA. Dar cum ele îmi colindă încă e-book-ul mă văd nevoită să apas din când în când butonul read. Deci mă întorceam de la Brașov și în tren mereu am poftă de citit. Cum terminasem Roșu și Negru și tot zăboveam asupra unor titluri la fel de impunătoare, am decis totuși să mă limitez la ceva lejer, ca înainte de weekend. Și am ales cartea dată. E de ani buni în posesia mea, și îmi aduc aminte de cât de lăudată era. Dar bineînțeles că e încă o carte despre dragoste imposibilă, adolescenți chinuiți de soartă dar foarte speciali. Într-un cuvânt amalgam de toate clișeele întâlnite cu precizie militară în toate cărțile YA.
Urăsc persoana I, din pricina unor astfel de rezumări, poate cartea e tradusă prost, sau poate că e așa și în original dar persoan I, aici te irită. Nu e ca în cărțile lui Hobb, unde să citești din perspectiva personajului principal e un delicu. Cartea e slabă... personajel…

Rosu si negru

Bucurie mare, am început să învăț în sfârșit lucruri care au legătură cu topografia. Dar chiar și așa nu pot să-mi iert că citesc puțin. O să fiu un topograf al naibii de citit, zdrobim toate clișeele. Roșu și Negru e o carte uriașă filozofică și greoaie. Mi-a luat aproape două săptămâni să o termin, deoarece primul volum e foarte plictisitor, dar cum am dat de al doilea a și început veselia. Cartea se învârte în jurul lui Julien un tânăr de proevidență modestă dar foarte ambițios și cu pată pe Napoleon. Julien e foarte bine construit ca personaj, e plin de defecte și asta găsesc eu e fascinant... oarecum. Deși de multe ori mi-a plăcut de Julien, ca atare pentru voința lui puternică de a-și depăși condiția. Chiar având parte de o concurență neloianlă, îl găsesc exagerat de filistin și egoist. Relația lui cu doamna Renal mi se pare abuzivă. Pe când mi-a plăcut să citesc despre zbucimul pe care l-a simțit cu domnișoara La Mole. De fapt Mathilda e preferata mea până într-un moment. Mi-…

Cavalerul celor sapte regate

Cum duminică a fost ziua mea, pe lângă o mulțime de felicitări, șampanie și puțină veselie. Am primit și cadouri, e plăcut să vezi câți oameni țin la tine. Iar unul din cel mai bune e cu siguranață cartea dată.
Am lungit-o cu ea, fiindcă nu doream să termin, e chiar foarte ușurică, mai ales pentru cineva obișnuit cu stilul încâlcit dar delicios a lui Martin. Cum am să am de așteptat ceva până pun mâna pe o carte nouă din seria dată. Am încercat să savurez fiecare moment cu ea... ah!
Acum despre carte... E compusă din trei nuvele: Cavalerul Rătăcitor, Sabia Jurată și Cavalerul Misterios.  Și urmărește aventurile prințului Aegon și a cavalerului Duncan. Prima nuvelă am citit-o sub formă de nuvelă grafică acum aproximativ un an.
Mi-a amintit foarte mult de seria Cântec de gheață și foc, cum era și de așteptat acțiunea din carte având loc cu 100 de ani înainte de evenimentele din seria sus menționată. Chiar dacă am citit întreaga serie plus și ghidul Lumea de gheață și foc, m-am pomenit …