Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta romantism

Nonsens

Ok, nu știu ce m-a apucat... sincer nu pot spune. Dar după recenzia lui Outlander, m-am gândit să mai postez ceva. Îmi place sunetul degetelor mele în contact cu tastatura, și după o zi obositoare la sală plus calculul unei poligonații,( credeți-mă nu vreți să știți ce e aia). Sunt cam obosită și am nevoie de acestă mică plăcere care la moment e cea mai bună terapie. Sunt eu un pic nebună, dar prea zgârcită să mă duc la un psiholog, și probabil oricum o să fiu expediată ori la casa de nebuni ori afara din cabinet, evident fără să-mi găsesc locul. Rămâne blogul meu să sufere, ei bine și tu ai dat click pe asta, n-am ce să-ți fac. Mă simt ca empty înăutru, lucrurile care acum câteva luni ar fi trezit ceva umanitate în mine acum în cel mai bun caz mă amuză iar cel mai rău nu-mi provoacă nimic... chiar nimic. Citeam cartea sus menționată, fără să-mi pese prea mult, și e o carte care te cam obligă să-ți pese, am fost recent martora unei scene, care cum am spus m-ar fi înfuriat, cel puțin,…

Sweets to the sweet

Ophelia is a sweet girl, everyone could agree on that. She has warm brown eyes, beautiful pale skin and messy heavy cruls wich seem brown-red in the light, like sun died in her cruls, a fascinating yet terrible death. Once her cruls were gold pure, and smile never left her face, but that was long time ago, it seems like centuries. She was inocent, childlike and naive, completely unaware of the harsh realities of life. But then she broke her heart and dreams, insecurities were born and sadness filled her heart. Yet her whole character is that of simple unselfish affection for her father, brother and ... her lover. Or that is? She did loved once, tremendously, but like a fire in the cold snowy night, that love died. And now is snowing with petals of a rue flower.
Inspired by Hamlet's Ophelia.


Ultima romantica Regina Maria

 Există un singur bărbat în România și acela e Regina.Contele Charles de Saint-Aulaire

Am un respect foarte mare pentru familia regală a României, însă pentru Regina Maria am o deosebită admirație și dragoste. Era foarte frumoasă, loială inteligentă și cam narcisită, e una din sursele inspiarției mele, confruntată cu cruda realitatea ea totuși a păstrat romantismul unic. De aceea să citesc biografia ei a fost plăcerea supremă. O carte foarte bine scrisă, mi-a plăcut că fiecare capitol începea cu un mic citat, de exemplu. Românii nu sunt o națiune ci sunt o profesieOtto Von Bismarck.

Cartea începe cu nașterea până la decesul reginei, oferind totuși detalii pre și post.
Chiar dacă știam de la școală activitatea familei regale românești în anii primului război modial și după Marea Unire. Nu știam câtă muncă și efort a depus Maria pentru a asigura integritatea graniților țării sale. Cel mai mult mi-a plăcut la cartea asta evoluția vizibilă a Mariei. În adolescență, datorită influenței mame…

Leapșa: Ultimate Book Tag

Chiar dacă am treabă cu duiumul, pe la ziar și la școală, m-am hotărât să vin cu un post aici cel puțin per săptămână.
Și ca să-mi respect promisiunea pe săptămâna asta public și eu o leapsă, fiindcă chiar aveam chef să fac una dar nu găseam timp.

1. Ți se face rău dacă citeşti în mașină?
Oh, da! Dar mă încăpățânez oricum să citesc, când fac o călătorie lungă. Însă cum în ultimul timp nu prea am mers cu mașina, nu mai e o problemă. Citesc în tren, nu e atât de deranjant și când călătorești câte douăsprezece ore, cum fac eu ca să ajung acasă, e mai curând o necesitate.
2. Stilul cărui autor ți se pare unic și de ce?
Pff... Fiecare autor (sau aproape) pe care l-am citit avea ceva unic, dar cred că cel mai mult mi-a plăcut stilul lui George R.R. Martin, iar acum ceva nou îmi place stilul lui Robin Hobb, chiar dacă urăsc persoana I, dar ador și stilul sumbru a lui Thomas Harris.
3. Harry Potter sau Twilight? Dă-ne trei motive.
Serios!? Harry Potter, o fi fantsy pentru copii dar e mult mai m…

Carti bune

De ceva timp, ocupă spațiu articolul dat prin schițe, și în sfârșit m-am hotărât să-l public.
Nu că m-aș lauda, dar am citit ceva cărți. Am citit, tot ce se poate citit, de la romane  de dragoste la gotice, fantasy sau istorice. Țin minte și acum, când am pus mâna pe Rice, cărțile ei mi-au oferit o imunitate de fier, acum pot citi orice. Apoi mi-a plăcut enorm Dan Brown, el m-a făcut să privesc unele lucruri diferit și a avut un impact serios asupra mea. Ah și cum să uit de perioada când eram în plină pubertate și m-am apucat de Jane Austen, cu idei romantice prostești. Dar mi-am revenit repede cu Jules Verne, care e și acum unul dintre scriitorii mei preferați. După ce am început liceul, diriginta mea, mi-a indus o dragoste pentru literatura română, și așa l-am cunoscut pe Liviu Rebreanu, unul dintre cei mai buni scriitori pe care i-am citit. Și apoi țin minte într-o iarnă ca asta, când n-am mers la școala cam o săptămână din pricina unui viscol. M-am pomenit brusc cu o groază de ti…

Nu chiar o recenzie pentru Fallen

Cum oare, fiind conştientă, totuşi găsesc şi citesc cele mai bolunde prostii posibile. Da ştiam că-i o carte tipic YA, plină de clişee lipsită de fir narativ şi logică, daaar. O voce demonică din capul meu mi-a spus: Hai na, cât de rău poate fi? Ei bine acum ştiu. Vorbesc despre cartea "Fallen", care spre nefericirea mea a nimerit, dracu' ştie cum, pe e-book-ul meu. Având atâtea cărţi de citit şi aşa de puţin timp, nu credeam că  voi apăsa vreodată butonul read, şi totuşi păcătosul de internet, m-a provocat. Primind un feed cu imaginea de mai jos.
Cartea va fi ecranizată, nu că aş fi uimită, că sunt încă muşte ce încearcă să câştige la hoitul lui "Twilight", dar chiar serios, sunt cărţii mult mai bune care ar merită un film, şi totuşi...
Vorbind de despre carte, aproape vomit când numesc clone mult mai proaste decât "Twilight" (gen 50 Shades of gray) cărţi. Da, aşa ceva e posibil să există cărţi şi mai proaste. Dacă asta e viitorul omenirii în litera…

Furtuna in paradis

Citind cartea asta, mi-am dat seama, că chiar dacă sunt fata, nu-mi plac romanele de dragoste. Auzisem de Sandra Brown, aşa prin treacăt, şi când am primit o carte de a ei, m-am bucurat să am un roman al unei scriitoare contemporane celebre. Şi fiindcă odată când făceam baie cu spumă şi aveam chef de citit, fiind subţirică şi fiindcă avem de ales între cartea asta şi un roman de Jules Verne, m-am gândit că "Furtună în paradis" e mai potrivită pentru o lectură în baie. Aşa că m-am şi apucat de ea, am citi cam jumate apoi plictisită am lăsat-o, dar m-am hotărât s-o termin totuşi.
"Furtună în paradis" are şi bune şi rele. Un lucru bun este descrierea simplă dar totuşi amplă. Însă lucrurile bune aici se termină. Cartea în sine e simplistă, previzibilă, fără intrigă şi de aici şi discernământul lipseşte, personaje sunt puţine şi acelea care sunt, apar episodic, cele principale n-au un contur bine definit. Ian şi Shay sunt prototipul perfect al uni clişeu utilizat des în…