Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta ziua mea

Bye, sesiune... bye!

Azi e o zi mai specială... Ziua în care cerurile s-au deschis îngerii au început să cânte și a revenit liniștea și pacea pe pământ.

 Azi am susținut ultimul examen!!! Poate pare că exagerez puțin, dar la cât de grea a fost sesiunea asta, am tot dreptul. De la atât stres și anxietate, nu prea am dormit și am mai și slăbit. Deci al treilea an consecutiv - a cincea sesiune, demonstrează că cea mai eficientă dietă este susținerea examenelor la Topografie. Mda, cu așa tendințe o să ajung la standartele modelelor de la Victoria's Secret, până îmi dau licența. Fiindcă nu mă pot învăța minte să mă detașez de grijile sesiunii, chiar dacă știu sigur că nu voi avea restanțe și mai nou am și note bune.
In fin... Coșmarul s-a terminat! Celebrez bineînţeles cu o cană de ceai și cu mult somn, nu am nevoie de mai mult, serios... Fericirea mea actuală și așa atinge cote senzaționale, mai ales când știu că am dat sesiunea puțin mai devreme decât ceilalţi. Mda, asta face sesiunea din studenți, oamen…

The shades of Greyjoy

Ei bine, după cum știți(sau nu) ieri a fost o zi mai specială. S-au împlinit douăzeci de ani, de când o variantă mult mai inocentă și tânără de a mea, s-a hotărât că e timpul să apară pe lume.
De pe la cinșpe ani, am încetat să mă mai bucur de ziua mea, când am realizat că cu fiecare an în plus, nu fac decât să mă apropii de moarte. Cum probabil ați observat I'm in the good mood.
Și cum nu am bani de terapie, și urăsc juranlele, trebuie să-mi descarc energia negativă. Așa că săracul meu blog, e cel care suferă.
Ca un narcisist autetic ce sunt, urăsc să fiu ignorată sau eclipsată de ceva. Iar anul ăsta, cel mai mult m-a enervat faptul, că am auzit mai des despre premiera 50 shades of Grey, mai des decât "La mulți ani".
Ok, acum chiar mi-am pierdut orice speranță în umanitate.
Ceva timp în urmă am scris, un fel de recenzie pentru carte. Eram pe atunci indulgentă(cât de cât). Însă acum după un șir lung de mean articles, am să fiu foarte sinceră în legătură cu cartea dată.

Autoanaliză

M-am născut pe 14 februarie, la malul Prutului, cu curenţii săi zgomotoşi. Într-o zi de marţi, cam pe la 5 p.m., când iarna îşi suflă ultimele îngheţuri, iar primăvara pare mai departe ca niciodată.
E destul de ciudat să te naşti de ziua îndrăgostiţilor, şi mai ciudat este să fii botezată cu un nume celebru. Plăcut şi ciudat în acelaşi timp, fiindcă ori de câte ori mă prezentam cuiva, mă examina cu un semi zâmbet greu de definit, iar când într-o conversaţie pomenea de ziua mea, urma o întrebare universală. "Chiar!? Eşti îndrăgostită?" Niciodată nu prea am înţeles rostul ei, dar m-am învăţat să zâmbesc când o aud, şi asta m-a făcut să fiu mândră de datele mele personale, care sunt atât de speciale. Nu cred că 14 februarie a influenţat cât de puţin asupra norocului meu în dragoste, din potrivă a dezvoltat o incredibilă capacitate narcisistă. Plus şi o dorinţă de a-mi depăşi condiţia, măcar prin vise scurte şi simpliste de copil,  care nici în ziua de azi nu m-au părăsit.
Şi a…

Happy Birthday... to me!

Şi uite că a sosit şi cea mai tare zi a anului, nu vorbesc de ziua îndrăgostiţilor, cui îi pasă de îndrăgostiţi? E ziua mea, nu a lor! A mea şi punctum... mda, sunt o persoană posesivă.
Cu toate că ar trebuii să mă deprime trecerea anilor, oricum îmi ador ziua pentru toate felicitările primi te, pentru super-cadourile pe care le-am căpătat anul ăsta, pentru surprizele plăcute şi pentru că indiferent de orice e cea mai frumoasă zi din an pentru mine.Şi sunt probabil singura persoană din lume(sau mă rog aproape) care nu se simte singură de 14 februarie, chiar dacă e sau nu implicată într-o relaţie.
Ta-tam! Am deja 19! Şi plus 100 ambiţie pentru acest an. La mulţi ani mie! (N-am putut să mă abţin)
P.S Mersi pentru toate felicitările, familiei şi prietenilor...